Clauza de salvgardare pentru secretare
Florin TANASESCU
Are justitia bube-n cap cat ciumatii din Evul Mediu ? Are. Este monitorizata, atat de reclamat, cat si de parat, pana la nivel de UE ? Este. Deci, la cat de prost merg lucrurile in tara cu magistratura, era normal ca o mana de secretari de la cateva primarii sa se fi reunit in ceea ce au numit, pompos, Congres. Si au cerut ce ? Salarii pe masura judecatorilor. Unii, chiar au adus ca argument faptul ca „dupa 15 ani de munca, cred ca am dreptul si eu la un salariu pe care il are judecatorul”. Cel mai probabil, femeiusca care a formulat o astfel de pretentie (a aparut si pe postul national de televiziune) nu a auzit despre drepturile restante pentru solicitare neuropsihica, in valoare de 50 la suta din salariul net, fiindca le-ar cere si p-astea. Retroactiv, dar nu pe ultimii trei ani, ci inca de la inceputuri. Ca argument pro, pot invoca faptul ca, in perioada tulbure, cand se faceau retrocedarile ca si nessul instant – trei in unul pe tarla, sa aiba justitiabilul pe ce se judeca – deci la debutul democratiei si al ei, ca functionara, la primarie, se lovea de mirosul si sudoarea megiesilor veniti de la prasila. Apoi, ar mai fi sporul de schimbat primarii. „La cati primari am schimbat eu, nu ma mai afecteaza nimic”. Expresie care, desigur, poate fi adaptata la modul: „Tot ce este vot democratic nu ma schimba din functie”. (Prin omisiune, uita ca nu ea a schimbat primarul, ci votul). Iar ca argument pentru salariul de mizerie se aduce in discutie faptul ca are si diploma de facultate Spiru Haret, ceea ce nu-i de ici, de colo, ci de la distanta (ID).
Revenind: functionarilor din primarii, cu diploma de absolventi ai stiintelor juridice, li s-ar cuveni salarii de magistrati. Si, desigur, exista si comparatia avenita in mintea lor: angajata are intr-o saptamana acelasi grad de incarcare ca al unui magistrat care intra in sedinta (150 de cauze judecatorul, 150 de persoane rezolva si secretara: „Nu-i primarul aici, e in sedinta, e pe teren, e la un foc de miriste, e la orice sau oricine, ba chiar si la un sprit, numai in birou, ba”. Este caz rezolvat, fara dosar pe stoc ? Este.
Si apoi, sa nu se uite un lucru; la oras – ca la oras, dar la tara, ehei ! In comuna, pe vremuri erau de tot respectul invatatorul, doctorul si (cei din urma vor fi cei dintai), preotii. Trendul s-a schimbat, fiindca s-a vazut treaba: atata incredere au cetatenii in slujitorii bisericii, ca nu le-au acordat niciun vot la alegerile locale. Despre invatatori, ce sa mai zicem ? Nu tin pasul cu invataturile lui Adomnitei catre ei, daramite cu moda. Iar doctorii au cam inceput s-o intinda din tara, raman numai aia care-si deschid cabinete stomatologice pe la sat. Si, cum nimic nu se pierde, totul se transforma, in top a intrat functionarul de primarie. Ea, secretara, cand defileaza pe strada Principala, cu poseta si plasa de tripla folosinta (cartofi, ceapa si varza in ea), se uita votantul cu respect, ii zice saru’mana ! Ea, deasupra a tot si toate, framantata, desigur, de grijile primariei, catadicseste sa raspunda cu greu un „Sa traiesti !”, fiindca e obosita psihic.
Carevasazica, justitia are pacatele ei si este monitorizata. S-a facut Raport de tara, Romania a scapat ca prin urechile acului de-o urecheala cum au patit vecinii nostri bulgari, in vreme ce secretara comunei n-a patit nimic. Pe cale de consecinta, i se cuvine spor la salariu. Pentru solicitare neuropsihica, ba chiar si pentru confidentialitate (ce, l-a barfit ea pe primar ca s-a imbatat intr-o serara la carciuma?)
Asadar , dimineata, pe la zece, dupa fardat, uitat in oglinda si la diploma de absolventa la FF a lui Spiru Haret (ordinea poate fi si inversa), pleaca pe ulita satului.
La viitorul Congres, va cere salariul unui presedinte de Curte de Apel, fiindca nu exista clauza de salvgardare pentru nerusinare. Poate ca ar fi compatibila cu nesimtirea unora.
