„Daca strainii ar practica probele noastre de examen, ar lasa armata fara soldati”
Are 48 de ani, este casatorit si tatal a trei fete: Ioana, Irina si Andreea. A absolvit, ca sef de promotie, Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” Breaza (1978) si, tot ca sef de promotie, Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” din Sibiu (1981). Ulterior, a urmat Facultatea de Istorie-Filosofie, din cadrul Universitatii Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1989. In 2001, obtine titlul stiintific de „doctor in psihologie”. A facut studii si cercetari in domeniul psihologiei, a scris nenumarate articole in reviste de specialitate si a publicat o carte – „Psihologia pe intelesul tuturor” – care s-a bucurat de mare succes. Colonelul (in rezerva) Gheorghe Tiberiu Buzdugan, caci despre acesta este vorba, a avut o cariera de exceptie, fiind ofiter de comanda, profesor in institutii de invatamant, militare si civile, iar, in ultimii 8 ani, seful unei institutii militare de prestigiu – Centrul Zonal de Selectie si Orientare (CZSO) din Breaza. Despre activitatea acestei institutii vom discuta in dialogul urmator:
– Care este, succint vorbind, rolul acestui centru?
– Tinerii care doresc sa urmeze cariera militara trec, mai intai, printr-un filtru al Centrului Militar din fiecare judet. Selectia si orientarea candidatilor spre diverse institutii militare sunt competente care revin CZSO Breaza. Pentru o justa acoperire geografica, astfel de centre mai exista la Alba Iulia si Campulung Moldovenesc. Acestea au fost infiintate in urma cu peste 8 ani, avand la baza ideea ca armata romana trebuie sa inceapa reforma in profunzime cu resursa umana. Or, pentru asta, era nevoie de o filtrare foarte serioasa, mult mai complexa fata de tot ceea ce se facuse anterior. Pana atunci, fiecare unitate militara de invatamant isi realiza selectia intr-o maniera rezumata, uneori superficiala, deoarece numarul candidatilor era redus si, ca urmare, calitatea celor care, pana la urma, chiar imbracau uniforma militara nu era, intotdeauna, cea dorita. Asa cum s-a procedat in diverse domenii, introducerea acestui sistem a avut in vedere modelul occidental, adaptandu-l, fireste, la specificul romanesc. Ma refer, de pilda, la faptul ca noi avem multi iubitori de armata. Am avut nenumarate discutii cu omologi din Belgia, Italia, Germania etc., in urma carora concluzia a fost ca ei au mult mai putini candidati. Ca urmare, au tot coborat progresiv stacheta pretentiilor pentru cei care vor sa intre in armata, multumiti sa ocupe locurile disponibile. La noi, nu se contureaza o astfel de tendinta, ceea ce este un lucru imbucurator. Pe acest temei, ne-am permis sa dam selectiei un continut foarte complex, astfel incat procentul celor respinsi se invarte in jurul a 50 %. Iar cand ai candidati multi, sigur ca ai sansa ca alesii sa corespunda obiectivelor Ministerului Apararii.
– In ce consta, concret, o astfel de selectie?
– Centrul face selectia candidatilor cu varste cuprinse intre 14 si 40 de ani. Aceasta inseamna candidati pentru colegiile militare (prima treapta a invatamantului militar), pentru academiile de ofiteri, pentru scolile militare de maistri si subofiteri, pentru posturile de soldat. In plus, exista si personalul civil care urmeaza sa fie chemat in activitate, intrucat la unele arme se accepta candidati civili. De aceea am si indicat varsta de maximum 40 de ani. Fireste, la toate categoriile amintite sunt acceptate ambele sexe.
– Procentul celor respinsi nu vi se pare foarte ridicat?
– Nu, deoarece noi nu vrem militari gata facuti, ci dorim sa vedem daca acestia au in structura lor de personalitate acel minimum de calitati care ne ofera garantia ca, printr-un sistem adecvat de instruire si de educatie militara, pot deveni militari conform standardelor pe care armata le-a stabilit. Deci, potentialul conteaza, restul deja depinde de institutia de invatamant in care candidatul urmeaza sa mearga. Pentru ca se poate finaliza totul cu succes sau dimpotriva. Adica numai existenta acelui potential pe care noi il urmarim nu ofera, singur, garantia ca acesta va ajunge un militar de cariera. Cand spun potential ma refer, deopotriva, la cel intelectual, la cel fizic, dar si la cel de lider la anumite categorii, cum sunt, de exemplu, candidatii pentru academiile de ofiteri. Acestia trebuie sa aiba „samburele” acela care, prin educatie, sa-l faca un comandant, un manager pe diverse trepte: pluton, companie, divizie etc. Apoi, ne intereseaza motivatia pentru cariera militara, capacitatea de comunicare a candidatului – care este un element foarte important, in contextul vietii militare de astazi. Deci, probele sunt multe si extrem de complexe: teste scrise, teste de personalitate, teste situationale – pentru a vedea care dintre candidati are tendinta de a se detasa, de a prelua initiativa, de a deveni liderului grupului, pentru situatia contextuala. In plus, exista si probe practice, de pregatire fizica, avand baremuri atat de aspre cum nu exista, probabil, in cazul altor structuri militare: Politie, SRI, Jandarmerie.
– Care proba ii elimina pe cei mai multi dintre candidati?
– Acestea difera de la o categorie la alta. La cei mici, de pilda, pregatirea fizica da procentul cel mai mare de respinsi. La cei mari – testele de inteligenta, de personalitate. In general, potentialul intelectual al candidatilor este unul acceptabil, dar neexersat prin scoala, treaba care la noi se simte. Apoi, comisia nu masoara doar nivelul de inteligenta in sine, putand fi respins un candidat bun la minte, dar cu un echilibru emotional deficitar – indicator care pentru un militar de cariera este foarte important. Conteaza, de asemenea, viteza rationamentului intelectual, care difera de la un om la altul si care iarasi poate compromite rezultatul final.
– Ati avut si cazuri de candidati cu labilitati psihice?
– Sigur ca da. Aceste deficiente rezulta prin testul de personalitate, in mod special.
– Cine face parte din comisia de selectie si orientare?
– Pe langa specialisti militari, in psihologie, sociologie, pregatirea fizica, se regasesc si profesionisti din zona finantelor sau a informaticii.
– Absolventii institutiilor militare isi gasesc, toti, o slujba?
– Nu, ci doar prin competitie. Pe aceleasi locuri scoase la concurs, sa zicem, de Academia de Ofiteri, absolventii unui liceu militar se lupta cu cei ai unui liceu civil, iar cel mai bun castiga. Avantaje sigur ca exista: invatamantul militar este foarte serios, fara absente, intarzieri sau dezordine – cum se mai intampla in scolile civile – deci o ambianta care chiar indeamna la studiu. Nu mai vorbesc de studiul obligatoriu, de dupa-amiaza, in cadru organizat si supravegheat.
– O ultima intrebare, domnule colonel: exista vreo deosebire intre soldatii romani si cei straini?
– Toate ecourile in aceasta privinta sunt pozitive pentru noi, in privinta pregatirii si a calitatii oamenilor. Cred ca, totusi, ceea ce ne saboteaza este un complex de inferioritate, ca ne simtim provinciali ca natie. Ni se pare nefiresc sa credem ca, adeseori, suntem mai buni decat soldatii americani sau francezi, de pilda. O prejudecata care, uneori, chiar ne poate afecta performanta. Omologii straini s-au inspaimantat, pur si simplu, de dificultatea probelor trecute cu brio de militarii romani, subliniind ca, daca ei ar merge pe asemenea niveluri de exigenta, ar lasa armata fara soldati.
Dumitru CONSTANTIN
