Dinu SARARU
Apropierea debutului campaniei electorale pentru viitorul Parlament cu corolarul ei – uninominalul – pune in fata alegatorului de toata ziua, acela care urmeaza sa se intrebe hamletian, apeland la Caragiale: “Eu cu cine votez ?!”, o realitate, ca o sarada, greu, foarte greu de descifrat. Alegatorul nu se mai afla in fata listei de partid, partid la care a aderat si care, drept consecinta a votulului, urmeaza sa raspunda cu programul sau general. Acum, alegi deputatul sau senatorul tau care, in urma votului, raspunde direct in fata ta, girat, fireste, de partid.
Alegatorul este mereu acelasi, in cazul alesului – lucrurile se schimba. Acum apare intrebarea hamletiana pentru ales: “Cat ma costa un loc de deputat sau de senator si cine si cum sponsorizeaza, afara de partid, alegerea mea?” Apar candidatii cu bani, cu bani grei, apar si candidatii carora le-a facut o mai mare sau mai mica propaganda DNA-ul ,in raport direct cu numarul proceselor pe care le au in curs, si uneori, pana la urma, cu bani rezultati chiar de pe urma ispravilor, subiecte ale proceselor in desfasurare la DNA, oamenii cu bani multi, afaceristi in sensul necurat al cuvantului, dar apar si personaje care tin de universul indoielnic al manelei, al unor activitati care n-au nici in clin nici in maneca, in destule cazuri, cu constiinta raspunderii civice sau cu maturitatea intelectuala fireasca pentru capacitatea de a lua o decizie.
Sa vedeti, apoi, dragi alegatori, cati primari de comune – abia alesi si care, pana mai ieri se dadeau de ceasul mortii pentru binele obstii, se vor inscrie la candidaturile pentru Camera Deputatilor si Senat! Te si miri cu cata usurinta pun unii dintre acestia banii jos ca sa candideze! Negustori de toata teapa, politicieni de succes personal in Parlamentul trecut, vreau sa spun de care n-a auzit nimeni la tribuna Camerelor, dar care acum varsa zecile de mii de euro pe masa de joc a alegerilor. Un lider de partid important a si facut publice cifrele pe care un candidat trebuie sa le depuna, inainte, la partid pentru inscrierea pe lista de candidati. Apar, desigur, si candidatii sponsorizati conditionat de oamenii de afaceri care au interes sa aiba in Parlament reprezentanti ai intereselor lor, incat candidatul va fi, la randul lui, obligat sa raspunda intai in fata sponsorului si apoi a alegatorului. Parlamentul va fi unul foarte divers colorat si pestritaraia lui va justifica neaparat vechea zicala pusa in fruntea acestor insemnari, care nu vor altceva decat sa traga si ele un semnal de alarma izvorat din convingerea ca loteria jocului uninominal nu e inca si foarte inspirat pusa la punct.
Dar noi suntem , nu e asa, datori sa incercam si aceasta varianta a democratiei, dupa varianta democratiei originale de pana acum ! Bine ar fi, deocamdata ,ca sumele necesare pentru inscrierea pentru o candidatura pe listele Senatului sau Camerei sa fie facute publice si cu o transparenta care sa excluda orice tip de manipulare. Sa vedem, dinainte, cati oameni bogati vom avea in Parlament si care, bogati fiind, sa nu mai trebuiasca sa faca alte eforturi ,in cadrul legislaturii ,ca sa naduseasca sa ajunga bogati!
Sigur, insa, vor fi si candidati care vor reusi sa fie alesi si prin propria lor autoritate si demnitate sociala si politica.
Insa, ochiul dracului, banul, nu e usor de trecut cu.. vederea!
