Numai maine nu-i poimaine… Sau, cu prelungire de termen, luni, 1 septembrie, cand se termina vacanta judecatoreasca. Inceputa la 1 iulie, cand s-au scumpit gazele, curentul electric si tigarile – perioada de stagnare a proceselor se incheie cand incepe a rugini frunza.
Sigur, nu este de inchipuit, decat in mintea celor care nu stiu ca una-i procurorul si alta – avocatul, ca nu s-ar fi infaptuit actul de justitie in perioada asta, de doua luni, cata vreme cauzele cu abandon de familie, incredintare de minori, sechestru asigurator sau evacuari si-au urmat cursul firesc. Cum vor intra, pe fagasul normal lucrurile si sentimentele incercate de justitiabili, puteti afla in randurile de mai jos.
Curtea
Dand Cezarului ce-i al Cezarului, sa incepem cu Curtea de Apel, ca doar este ordonator secundar de credite. Despre Palatul Justitiei nu facem vorbire, ca vorba lunga inseamna constructie terminata in secolul viitor, ci despre cultura. Avandu-si salasul in Palatul Culturii, justitiabilul prezent la apel poate sa imprumute, de la Biblioteca “Nicolae Iorga”, o carte, pana asteapta sa-i vina avocatul. Ca deh, ultimul, daca este din Bucuresti, bate tara, are multe cauze – ieri la Timisoara, maine-n Sighisoara – deci nu poate fi chiar punctual. Recomandari de lectura: Nicolae Steinhardt – „Jurnalul fericirii” (in caz ca este pe cale de a fi obtinut daunele morale cerute) sau teza de doctorat a aceluiasi autor – „Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional”.
Tribunalul
Indiferent ca a fost vacanta sau nu, tribunalul este strabatut de catre doua constante. Prima, in ordinea vechimii, este bulina rosie aplicata pe cladire. Sta sa cada – este avertisment pe imobil, dar mai repede sunt atentionati soferii ageamii, care nu stiu ca au prioritate la noul sens giratoriu pe cale sa se infiripeze chiar la intrarea principala. (Coincidenta sau nu, constructorul ar fi spus ca este gata in preajma redeschiderii sezonului de sedinte).
O a doua invariablila are precedent mai nou; de la inceputul anului, este criza de magistrati si grefieri. De asa ceva zice-se ca n-a avut parte instanta in toata istoria ei, dar remedii exista intotdeauna, nu ? Unul dintre ele – examenul din toamna, pentru functii de executie, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Judecatoriile
Ploiesti, Campina, Sinaia, Mizil si Urlati figureaza, scriptic, ca instante ierarhic inferioare. Faptic, una era pe cand nu s-a vazut, azi o vedem si nu e decat prin ordin si o cladire: cea din Urlati. Acolo, vacanta mai tine… In rest, provizoratul la conducere s-a cuibarit in Ploiesti, spre deosebire de Mizil, Sinaia, Valeni sau Campina (aici s-a completat si postul liber de vicepresedinte). Conducerile – asigurate prin concurs, nu prin numire, cum se facea pana mai acum vreo trei ani.
Starea judecatoriilor este de la caz la caz. Una-i mai instarita (Sinaia), alta mai amarata (Mizil). Valeniul este la mijloc, in sensul ca s-a mutat in sediu nou, dar hotararea nu este definitiva, fiindca se va construi si acolo un nou imobil, destinat exclusiv infaptuirii actului de justitie. Inainte sau dupa Palatul Justitiei, nu se stie…
Bucuria procesomanilor
Au fost in vacanta magistratii, au luat o pauza si clientii fideli ai judecatorului de serviciu. Adica aia care au ca dambla datul in judecata a tot ce se poate si nu se poate. Ba, chiar ne miram de ce legiuitorul nu stabileste un drept de preemtiune pentru aceasta categorie (de oameni). Adica, inainte de a fi judecati arestatii preventiv, sa fie ascultat oful celui care da in judecata raul, ramul, pe motiv ca „tot ce misca”, vorba poetului, i-a devenit dusman, nu se mai conformeaza cutumei din Scrisoarea a III-a, cata vreme el, reclamantul, se crede Mircea cel Batran. Pardon, semnatura: ing. Mircea cel Batran.
Alti oameni fericiti: baietii cu sondajele. „Nu-i asa ca nu aveti incredere in Justitie?”, suna intrebarea adresata publicului tinta, format din cei care au pierdut procesele, cum altfel ? Repondentul, ce sa zica ? Ca si Rednic, antrenorul lui Dinamo, dupa ce-a pierdut meciul cu Rapid: „Dupa numarul ocaziilor avute, meritam sa castigam. Iar arbitrul ne-a dezavantajat”. Arbitrul fiind, in cazul dat, judecatorul, logic. Si uite asa iese Justitia in topul neincrederii si Biserica pe primul loc (Paranteza – Sa intrebi la Catedrala: Credeti ca exista Dumnezeu ? Raspuns: Da !).
Asadar, numai maine sau poimaine, nu-i luni, 1 septembrie. Sezonul proceso-manistic va debuta in forta. Pe holuri stramte, in cladiri care stau sa cada, in birouri aglomerate ca si 35 barat la orele de varf. Cu peste 100 de dosare grad de incarcare per complet. A, si sa nu uitam: cu aluziile frustratilor care nu au habar despre cat castiga un magistrat: „Asta are bani, ca-i judecator!”.
Fl.TANASESCU
