Lucian AVRAMESCU
Plictiseala in politica, plictiseala pe strazi, caldura mare peste tot. Din cand in cand, cate un politician zvarle pe piata cate o declaratie care se vrea exploziva. In loc sa faca bum, face plici. Plici a facut si declaratia domnului Basescu legata de scurgerile de informatii din dosare catre nea alecii din presa. Pai, eu cred ca cel mai mare Nea Alecu e Nea Alecu Basescu. De ani de zile, consultandu-si imbelsugatele surse pe care le are, varandu-si nasul in dosare nelamurite juridic, Nea Alecu Basescu face o vanjoasa concurenta presei. El isi nutreste adesea discursul politic tocmai din substanta legal inavuabila a acestor dosare. Drept pentru care bomba domnului Basescu, pentru multi dintre noi din presa, s-a fasait.
Plictiseala si in viata sindicala. Sindicatele, cu sedii mari, cu activitate internationala din care nu lipsesc schimburile de experienta intre lideri pe cele mai insorite si elegante plaje ale lumii, incearca sa anime atmosfera, organizand in Piata Victoriei un miting de pichetare a Guvernului. Sindicalistii vor saltarea salariului minim pe economie de la 500 lei la 540 lei. Ceva in genul acesta. Miercuri pe latura opusa Guvernului, strajuind fatada Muzeului Antipa, erau vreo 30 de insi, la ora la care am trecut eu spre redactia A.M.Press. Joi erau – sa zicem – cam 50-60 de persoane, in acelasi loc si in aceeasi Piata a Victoriei. Spre parc, stationata bleg, o masina blindata a jandarmeriei, cu gratar metalic la parbriz. Asta pentru a proteja geamul de agresiunea protestatarilor. Care agresiune?! Sindicalistii, toropiti placut de soarele diminetii, fluierau in niste jucarii pe care le utilizeaza uneori agentii de strada. Fluieratul se aprindea la aparitia cate unei masini care vira spre Guvern si se stingea instantaneu. Mai multe decat sindicalistii erau pancartele, unele legate de gardul care strajuieste zona. Pe ele era scris, cu litere mari, ca o reclama si ca un semn de identitate, numele in clar al sindicatului protestatar. Aflai astfel peisajul luxuriant, cu nume dintre cele mai ciudate, al sindicalismului romanesc – Cartel Alfa (de ce nu Omega?), Metarom, filiala Calarasi a nu stiu carei asocieri sindicale. Impresia cu care am plecat din Piata a fost de plictiseala mare. Cei cativa oameni mobilizati sa „picheteze” abia asteptau sa o tunda la o bere si sa scape de obligatia de a darama Guvernul. Unde sunt vremurile cand mii si chiar sute de mii de demonstranti strigau „Jos Guvernul bolsevic!”, „Jos Iliescu!”, „Jos…”, „Nu ne vindem tara!”, „Noi muncim, nu gandim!”. Protestatarii si-au astupat si atenuat discursul cazut in placiditate. E vara, e vreme de evadat in concedii. Liderii sindicali, multi plecati si ei prin lume cu „treburi importante”, trebuie sa-si justifice, din cand in cand, grija care le justifica veniturile mari, pentru cei cu venituri mici. Sunt convins ca dupa pranz, Guvernul va fi pichetat doar de pancartele lipite de Muzeul Antipa si pazite de jandarmii care, fiind sub comanda militara, o sterg mai greu la o bere. Lentoare pe malurile Dambovitei, plictiseala in cabinete si cancelarii. Doar marile confederatii sindicale fluiera a paguba prin cateva tivlici in piata in care se presupune ca sta la umbra si se face ca lucreaza Guvernul.
