Este vorba despre „Fundatia Profesor George Manu” din Bucuresti (cu filiale in toate judetele). Am atras atentia conducerii acestei fundatii ca ar trebui sa se spuna si sa se scrie „Fundatia Profesorul George Manu”, ci nu „… Profesor George Manu”, dar nimeni nu a luat in considerare aceasta indreptare.
Ca sa se inteleaga ca-i corect sa fie in forma articulata substantivul „profesorul…”, dam un exemplu asemanator, anume „Fundatia Universitara Regele Carol I”. De vreme ce nimeni nu spune „Fundatia Universitara rege Carol I”, inseamna ca tot nicio persoana n-ar trebui sa mai zica „Fundatia Culturala Profesor George Manu”.
Am aratat, candva, in articolul „Denumiri de functii si de institutii ca se cuvine sa se spuna si sa se scrie „bulevardul Maresalul Alexandru Averescu”, „strada Doctorul Victor Babes”, ci nu „bulevardul Maresal Alexandru Averescu”, nici „strada Doctor Victor Babes”. Tot astfel si in celelalte denumiri asemanatoare de bulevarde, de strazi, de alei. Sunt corecte formele nearticulate “maresal, doctor, profesor, erou etc” doar cand acestea se scriu dupa numele eponimilor: „bulevardul Alexandru Averescu, maresal, „strada Victor Babes, doctor”, „strada George Manu, profesor universitar” etc.
Pentru cititorii care nu stiu cine a fost George Manu, vom prezenta, succint, biografia acestei exceptionale personalitati stiintifice. A fost profesor universitar, doctor in fizica, si a trait intre anii 1903 si 1961. Era nepotul de fiu al generalului Gheorghe Manu (luptator in Razboiul de Independenta si ministru in cateva guverne), iar prin mama sa Elisabeta Cantacuzino se inrudea cu domnul Tarii Romanesti – Serban Cantacuzino.
George Manu a obtinut, la Paris, doctoratul in fizica nucleara. Apoi, a lucrat cu stralucita savanta Marie Curie (1867-1934), laureata de doua ori a Premiului Nobel: in 1903, pentru fizica, si in 1911, pentru chimie. Marie Curie voia sa-i ofere lui George Manu conducerea unei sectii a Institutului de Cercetari Nucleare si o catedra universitara la Sorbona, daca el ar fi renuntat la cetatenia romana. Ca foarte bun patriot roman ce era, George Manu a refuzat aceste propuneri extrem de tentante, preferand sa revina in patrie, pe care o va servi, in chip pilduitor, ca profesor la Universitatea din Bucuresti.
Pentru ca, dupa 1944, a refuzat sa colaboreze din punct de vedere stiintific cu odiosul ocupant sovietic, lui George Manu i s-a inscenat in 1948 un proces politic, dintre cele mai vestite fiind condamnat la munca silnica pe viata. La proces a rostit aceste vorbe temerare: „Nu am de ce sa ma apar. Tot ce am facut a fost pentru a distruge comunismul. Imi pare rau ca nu am reusit”.
In 1958, colonelul Craciun, directorul temnitei politice din Aiud, ii cere lui George Manu sa accepte reeducarea bolsevica. Dar marele savant atomist a respins orice compromis, aratand din nou maretie caracteriala de erou si de martir. In replica securistul bolsevic Craciun l-a pedepsit cu regimul de detentie cel mai sever, constand in foame, in frig si in izolare deplina. Si cu toate ca se imbalnavi de tuberculoza la meninge, tot nu primi niciun tratament medicamentos, ci fu lasat sa moara un mare om de stiinta.
Mihai Stere DERDENA
