Luiza RADULESCU PINTILIE
Deontologii si invitatii permanenti la talk-show-uri sunt in dilema: sa se „focuseze” -cum se zice mai nou- pe inundatiile care au inecat, din nou, cateva judete ale tarii, sau sa faca rating anuntand, la jurnalele de stiri ori in editii speciale, cine candideaza la colegiile din Dolj, Bucuresti, Cluj sau Mizil?! Cum televiziuni sunt multe si emisiuni – la fel, solutiile s-au gasit rapid. Prin rotatie, intorc pe fata si pe dos pelerinajul demnitarilor in zonele calamitate si optiunile partidelor pentru viitorii deputati si senatori. Subiecte care, dintr-un anume moment, ajung chiar sa se si confunde fiindca politicienii versati stiu cat de mult conteaza sa te afli la locul potrivit in momentul potrivit ! Sa te prefaci impresionat de drama unor oameni, sa arunci vina pana si pe Dumnezeu de ceea ce li se intampla si, apoi, sa lasi sa curga, garla, promisiunile. Ceilalti isi fac concediile departe de prapadul din tara, dupa ce au ” trudit” destul in slujba alegatorilor. Acum e momentul sa-si mai poarte si singuri de grija !
Nu stiu cine aranjeaza calendarul, dar mai de fiecare data inainte de alegeri a cazut cate o nenorocire! Mana cereasca pentru campania electorala oficiala si, mai ales, neoficiala ! Sunt cunoscute si aproape anecdotice atacurile la adresa Sulfinei si a pompelor cu care pretindea ca scoate Romania de sub ape. La fel, intrecerea dintre presedinte si premier pentru a ajunge, pe calea aerului, cel dintai la capul unui pod „rupt” de puhoaiele dezlantuite.
Lucrurile au fost … potrivite din nou ! Dramatic. Inundatiile au facut prapad. Aproape nu sunt cuvinte care sa descrie drama oamenilor plecati in bejanie luand cu ei doar cateva acte si o punguta cu medicamente. Chipurile impietrite de durere ale celor care isi plang mortii. Refuzul acelora care nu se lasa dusi din casa lor, de langa agoniseala lor de-o viata. Lacrimile batranilor purtati pe brate dintre apele care le-au luat absolut tot, inclusiv nadejdea in ziua de maine.
Tevatura legata de colegii si de desemnarea candidatilor are, la randul ei, si ceva dramatic. Un fel de razboi, inca mocnit, al racolarilor de candidati, rabufnind ori de cate ori un alt partid s-a dovedit mai iute si i-a luat pe cei „vanati” si de altii. Se anunta nume; se contesta nume. Se fac chiar si pariuri privind sansele unui candidat sau ale altuia de a-i reprezenta pe locuitorii din Caracal ori pe cei de la Mizil. Ca un facut, nu se mai limpezesc odata nici apele care,iesite din matca, navalesc ucigas peste vietile prea multor romani si nici apele prea tulburate ale politicii !
