Primaria noua (II)
Sa patrundem acum in interiorul edificiului, exact la trei decenii de la demolarea lui.
Intrarea principala era practicata in mijlocul corpului proeminent, intre cele doua magazine ale acestuia. Era o usa simpla, mare, din doua batante, cu geamuri pe cele doua treimi superioare, inchizandu-se la mijloc.
Pe intrarea principala, destul de estompata de vecinatate, se ajungea intr-un mic hol dreptunghiular, din care pornea, aproape pe toata largimea lui, scara care urca la primul etaj. Pe langa ea, ramanea doar un ingust loc de trecere spre holul, mult mai mare de sub scara, pana la usa din spate. Pe scara, se ajungea la holul cel mare de la etajul I si de acolo, pe o alta, la etajul al doilea.
Dispozitia interioara era asemanatoare cu cea de la primaria veche. La fiecare etaj, din holul scarii, pornea cate un coridor (larg de cca trei metri) spre capetele cladirii, avand foarte putina lumina naturala. Din coridor se intra in incaperi, cele de la etajul I mai inalte si mai elegant finisate (mai ales cabinetul primarului si sala consiliului).
Constructorii primariei noi au inteles ca, oricat de mare si de spatios este localul acesteia, va veni o vreme cand va fi necesara extinderea lui. Aceasta intelegere se vadeste din modul in care au fost finisate capetele cladirii. Cel dinspre vest a fost usor rotunjit, aspectul fatadei principale continuandu-se pe cea laterala, spre curtea interioara. Capatul dinspre est se termina brusc, parca retezat, cu un calcan, acoperit in parte de un magazin. Extinderea s-a facut insa spre vest, cam peste un deceniu, printr-o alta constructie mult mai mica decat aceasta, dar cu aspect absolut asemanator. Intre ele era un gang prin care se patrundea in curtea interioara.
In acest local au lucrat cativa dintre marii primari ai Ploiestilor. Inainte de primul razboi mondial, Constantin Ionescu, Al. G. Radovici, Gh. Dobrescu, Gh. G. Ionescu, Radu R. Stanian. In perioada interbelica: Georgescu-Obrocea, Gh. Manolescu, D. Motoiu, dr. I. Negruzzi, ing. Al. Manoliu.
In anii ocupatiei germane (1916-1918), serviciile au fost mutate in primaria veche, aici instalandu-se statul major economic german (Komendatura). Aici se strangeau toate bunurile „rechizitionate” si erau repartizate pentru a fi trimise in Germania sau date armatei nemtesti de aici, ori distribuite, in cantitati infime populatiei. In vara anului 1943 si in vara lui 1944, primaria noua a scapat nebom- bardata, dar serviciile ei ai fost evacuate, parte la Paulesti, parte la Magurele.
Dupa 1 septembrie 1944, primaria si-a reluat activitatea in localul ei superficial renovat, dar la 28 noiembrie, o manifestatie populara agitata de comunisti a ocupat edificiul, inlocuindu-l pe primarul legal C. Avramescu, cu cazangiul Gh. Vidrascu, care a condus municipiul timp de patru ani.
In timpul comunismului, municipalitatea si-a pastrat acest sediu, activand acum sub numele de Sfatul popular al orasului de subordonare regionala Ploiesti. Autorul acestor randuri a intrat de mai multe ori in acest edificiu, dar isi aminteste mai ales ziua de 13 august 1953, ziua casatoriei sale civile. Starea civila se gasea la etajul II in capatul din stanga al localului, pe partea dinspre nord. Era un birou anodin, in care perechile, insotite de doi martori intrau pentru cinci minute dupa ce asteptasera mult mai mult pe coridor. Nimic festiv…
In 1972, municipalitatea a fost obligata sa se mute in sediul politico-administrativ unde i s-a oferit etajul III. Edificiul a ramas in seama unor servicii ale Consiliului popular si a unor institutii (OJT). Dupa cutremurul din 1977, a fost demolat, construindu-se blocul Mercur si largindu-se centrul civic.
Paul D. POPESCU
