S-au facut de campanie!
„Eu o sa fiu viitorul primar” (Marius Nicolai, luna martie). „Voi fi primar! Castigam alegerile” (Ion Dilirici, 15 mai). „Tot eu o sa ies. Poate chiar din primul tur” (Vlad Oprea, lunile februarie, martie, aprilie, mai). Doar ultimul a avut dreptate.
Cand incasatorii paparei din ziua de 1 iunie isi vor redeschide telefoanele, si-n locul unui robot poliglot vor avea curajul sa raspunda ei insisi, vor trebui sa explice cum a fost posibil ca, de-a lungul unei precampanii si al unei campanii care au tinut sase luni, sa nu inteleaga nimic din ceea ce se intampla intr-un oras al carui ocol complet poate fi dat in mai putin de doua ore de mers pe jos. Anesteziati de euforia propriilor sustinatori, de sarabanda dezvaluirilor care vizau parvenitismul spectaculos al unora dintre acolitii lui Vlad Oprea si retrocedarile cu iz mafiot din timpul mandatului care se incheia, principalii contracandidati ai primarului n-au sesizat suportul real de care acesta se bucura si n-au inteles ca a spune despre un om politic ca este corupt este o afirmatie tautologica, cu care nu poti decat sa plictisesti electoratul. Pentru oamenii de rand, coruptia este un rau cu care s-au resemnat de mult: principalul lor deziderat este ca, dupa ce mai marii zilei isi iau partea lor, sa ramana ceva si pentru comunitate. In timpul primului mandat al lui Vlad Oprea, infrastructura localitatii a cunoscut cu aproape 2.000 la suta mai multe imbunatatiri decat in toate mandatele anterioare luate la un loc. Acesta este motivul pentru care Vlad Oprea a iesit primar inca din primul tur. Celelalte, legate de inspiratele sale iesiri publice din ultimele saptamani, de banii aruncati in joc, de amenintarea electoratului, de fraudarea alegerilor sunt doar fictiuni care ridica serioase intrebari asupra capacitatii mintale a celor care le debiteaza.
„Firma super-profesionista”
Ideea ca Oprea a avut parte de serviciile unei firme de consultanta super-profesioniste – si de aici succesul sau – este iarasi o afirmatie menita sa potenteze norul de fabulatii, scenarii si conjecturi ridicat in jurul acestei campanii. Echipa lui Oprea punea frecvent virgula intre subiect si predicat, ultima oara cand si-a dat in vileag agramatismul fiind in cea din urma saptamana cand, pe toate avizierele din oras, a lipit afise care anuntau venirea lui Stefan Banica in parcul „Dimitrie Ghica” si care titrau lamentabil: „Vlad Oprea, face”. De asemenea, foaia penelista „Adevarul de Sinaia” abunda de texte ridicol-sibilinice, ambalajul lor lucios si intens colorat reusind cu greu sa escamoteze nivelul intelectual al sferto-doctilor care le scriau. Limbajul celor mai multe articole din acest ziar purta pecetea unor acte ratate: frazele esuau sa ajunga la vreo concluzie, se invarteau in jurul acelorasi teme si treceau de la un patetism deplorabil la o mistocareala idioata. Chiar putea o firma profesionista sa editeze un asemenea ziar?
Nici sugestia de a planta panouri cu zambetul lui Oprea in toate locurile posibile din oras nu a fost tocmai fericita – acestea nefacand decat sa le reaminteasca sinaienilor de deja cunoscuta propensiune spre megalomanie a primarului.
Daca, intr-adevar, liberalii din Sinaia au pompat 1 milion de euro in aceasta campanie – asa cum se spune – asta nu inseamna decat ca niste baieti destepti au stiut sa ia bani de la niste politicieni care aveau foarte multi bani de dat, insa nu este nicidecum o explicatie pentru victoria covarsitoare a lui Vlad Oprea in alegeri.
Povestea cu milionul de euro si cu firma super-profesionista trebuie, insa, pusa si ea intre paranteze, tinand cont ca vine dinspre aceleasi persoane care, in ultimul trimestru, au trait pe alte taramuri, inchipuindu-se avand primar, viceprimar si obtinand cate opt-noua posturi in viitorul Consiliu Local – in timp ce, dupa golirea urnelor, s-a vazut ca erau doar niste galagiosi si visatori outsideri.
„Dilirici primar. Pentru oameni”
PSD are cea mai mare organizatie din Sinaia insa este si partidul care, dincolo de sprijinul propriilor activisti, intampina cele mai mari greutati in a-si extinde suportul electoral. Sinaienii au votat, de-a lungul intregului deceniu fesenist 1990-2000, cu candidati ai unor partide de dreapta si, dupa rezultatul de duminica, este greu de crezut ca dincolo de cei 25 la suta de „aficionados” social-democrati, cineva din oras chiar are sincere simpatii pesediste. Nu exista niciun argument pentru ca Victor Ponta si Ion Iliescu, adusi pentru a face bai de multime si a se plimba pe Bulevardul Carol I, sa starneasca un val de adeziuni pro-PSD. Sinaia este o localitate cosmopolita, pentru ai carei cetateni, intalnirile cu reprezentantii elitei politice romanesti tin de hazardul cotidian si nu au nicio semnificatie aparte. Aceste doua periple au fost, totusi, in acceptiunea social-democratilor momente de maxim impact asupra electoratului sinaian.
De-a lungul campaniei, Dilirici n-a negat realizarile lui Vlad Oprea din ultimul mandat, insa nu a incercat niciodata sa le detalieze – vorbind laudativ acolo unde era cazul sau subliniind limitele altor proiecte. A ales sa fie eliptic, pomenind doar faptul ca au fost facute si „lucruri bune”. A fost oare inspirat faptul ca nu le-a trecut in revista? Nementionandu-le, nu cumva sinaienii au ramas cu impresia ca pesedistul traieste in alt oras? Cand a venit vorba de „lucrurile rele”, a invocat telegondola, sensurile-giratorii, cresterea impozitelor si acumularea de foarte multe datorii. Insa ce inseamna pentru oamenii de rand ca un oras este indatorat? Toate administratiile locale se dezvolta contractand credite, iar rambursarea acestora tine de ocultele si plictisitoarele reguli contabile. Nimeni nu a vazut vreodata un oras dand faliment, dupa cum nu au fost vazuti nici creditori veniti sa razuiasca asfaltul, sa dezgroape conductele de apa si sa plece cu zidurile a caror edificare fusese finantata cu banii imprumutati. Si-atunci, de ce sa se teama cetatenii? Pentru a le explica oamenilor simpli mecanismele fine ale unei administratii locale trebuie sa poti infrange o ignoranta al carei blindaj cedeaza doar in urma unor traume puternice, petrecute o data la multi ani. Si-apoi, putea oare sa devoaleze complicatele circuite economice ale unei administratii tocmai Dilirici, care strabatuse orasul brat la brat cu lideri PSD al caror discurs miza pe aceeasi incultura a electoratului, promitand urcarea salariului minim la 300 de euro?
Dilirici a mai vorbit despre proasta relatie a primarului Oprea cu cetatenii. Intr-adevar, cine cunoaste anticamera primarului a putut vedea oameni simpli adormind literalmente in holul vecin secretariatului, dupa interminabilele si umilitoarele asteptari la care fusesera supusi. Insa nu toti cetatenii orasului au nevoie sa obtina audiente la primar. Sunt mii de oameni care nu stiu cum arata cladirea Primariei prin interior si care au de-a face direct cu administratia o data la cativa ani. Mai mult decat atat, nu toti cei care si-au pierdut o zi asteptand ca Oprea sa-i primeasca la el in birou i-au devenit adversari ireconciliabili. Transformarea sloganului „Pentru oameni” in placa turnanta a intregii campanii nu avea cum sa-i aduca lui Dilirici orasul la picioare, un discurs astfel construit purtand intotdeauna odorurile unui populism ieftin, de pe urma caruia alegatorii pot culege putine roade concrete.
„Reconstruieste Sinaia”
Cand a anuntat nominalizarea viceprimarului Marius Nicolai drept candidat la functia de primar al Sinaii, PD-L a invocat anu-mite sondaje de opinie care l-ar fi creditat pe Nicolai cu o sustinere de 30 la suta din electorat.
Nicolai este o persoana structural necombativa, avand faima unui tip boem, simpatic, dar scandalos de ineficient. Din zece oameni opriti aleatoriu pe strada, opt ar fi spus ca nu-l vor vota in vecii-vecilor, iar ceilalti doi – ca se mai gandesc. Unde gasisera democrat-liberalii 30 la suta sprijin pentru candidatul lor?
In ultimele luni, manata de avantul national al acestui partid, organizatia PD-L Sinaia si-a incincit numarul de membri si s-a inconjurat de tot felul de strategi, cu cat mai meticulosi, cu atat mai rupti de realitate. Cine a avut ocazia sa intalneasca staff-ul de campanie al PD-L-ului a avut privilegiul sa traga cateva burti zdravene de ras si sa descopere ca cea mai scurta cale spre ridicol este intrarea in politica. Ramane antologica plimbarea pe care un convoi pedelist a facut-o prin cartierul Platoul Izvor, defiland pe niste strazi pustii si facand cu mana unor spectatori inexistenti. De asemenea antologice raman „dragostea” pe care Nicolai si-a marturisit-o pentru Basescu si „credinta” pe care s-a laudat ca o are in Dumnezeu, cu convingerea (insuflata, desigur, de aceiasi „specialisti” in marketing politic) ca cele doua destainuiri vor avea efectul rostirii unor formule de magie, menite sa-l urce in inima sinaienilor tot atat de sus pe cat se aflau cele doua zeitati.
Ziua votului a dovedit ca din cei doi oameni de pe strada care spuneau ca se mai gandesc daca sa-l voteze sau nu, doar unul singur a supravietuit campaniei electorale ca sustinator al lui Marius Nicolai, candidat al carui ambitios slogan a fost „Reconstruieste Sinaia”.
Ionut STANESCU
