Tipografia de la Valeni (I)
Iesim astazi pentru prima oara din cadrul municipiului Ploiesti pentru a evoca un edificiu care nici nu mai exista, dar centenarul ridicarii lui credem ca ne indreptateste sa o facem.
Cladirea a fost realizata de Nicolae Iorga si destinata unei tipografii de care avea absoluta nevoie in activitatea sa culturala, politica si patriotica. O asemenea actiune ar fi parut oricui cel putin indrazneata, daca nu imposibila. Dar Iorga avea vocatie de ctitor si greutatile nu-l puteau impiedica, ci doar il indarjeau.
Avea nevoie de teren pe care sa zideasca. In 1907, cumparase, in Valeni, o casuta mica si o livada mare, aproape salbaticita. Se asezase acolo, dar, la inceputul anului 1908, cumparase casa polcovnicului Panca, mai mare, mai confortabila care a devenit resedinta lui pana la sfarsitul vietii. Sacrificand livada imbatranita, a destinat vechea proprietate drept curte a viitoarei tipografii.
Dar acesta era numai inceputul. Era nevoie de o documentatie, de niste planuri, al caror autor nu-l cunoastem, dar suntem tentati sa credem ca era insusi Iorga, ajutat poate de viitorul sau adept, Toma T. Socolescu, ce tocmai se pregatea sa-si termine studiile de arhitectura.
Trebuia, apoi, o suma uriasa de bani pentru constructii, pentru mobilier, pentru utilaje, pentru montaje, pentru a plati, la inceput, munca ! Dar Iorga avea indrazneala si un larg spirit de initiativa. Nici nu incepusera lucratorii sa sape temeliile, ca Iorga si gasise solutia. A lansat o societate anonima care sa poarte numele ziarului sau „Neamul Romanesc” si sa-l dea si viitoarei tipografii. A tiparit cateva mii de actiuni si a inceput o vie actiune promotionala (mai ales pe calea presei sale) in curand fiind subscrise majoritatea actiunilor. Cativa mesteri tocmiti de Iorga, impreuna cu mana de lucru, locala, harnica si ieftina, sapau temeliile, zideau peretii, puneau capriorii si acopereau cladirea. Profesorul nu s-a scumpit la materiale, a folosit ciment Portland – pe atunci foarte scump – la fundatii, la structura de rezistenta, la plansee. In timp ce se lucra la finisaje, au inceput sa soseasca si utilajele, cu mesterii montatori.
Si aceasta operatie era departe de a se fi terminat cand el a inceput sa angajeze personalul de specialitate. Cei mai importanti veneau de la tipografia „Minerva” din Bucuresti, cu aprobarea lui C. Sfetea, patronul acesteia. Ei aveau in frunte pe Nicolae Stroila si Constantin Onciu.
Cat era de importanta aceasta tipografie pentru N. Iorga reiese din faptul ca a inceput s-o foloseasca inca inainte de inaugurarea ei oficiala. Astfel, neputand sa mai plateasca datoriile pe care le avea la tipografia bucuresteana, de la 13 aprilie 1908 el a inceput sa imprime ziarul „Neamul Romanesc” la Valeni, in timp ce tinichigiii mai lucrau la acoperis, se varuiau exterioarele si se vopsea lemnaria.
Inaugurarea oficiala a avut loc la 21 mai 1908 cu sfestanie si cu oarecare solemnitate.
In fata numerosilor invitati si a unui impresionant numar de localnici, Iorga a tinut o frumoasa cuvantare. El arata ca, din lipsa fondurilor, a apelat „la subscriptii (de actiuni-n.n.), adica a fost facuta cu banii saracilor, bani munciti, bani curati…”.
Cladirea, solida, parter si etaj, avea planul in forma de L, doua aripi, unite intre ele in unghi drept. Legatura intre cele doua niveluri o asigurau o scara interioara, probabil in zona de jonctiune si doua scari exterioare, de lemn, foarte incomode, dar si foarte folosite, situate la capetele aripilor.
In corpul din stanga – fata de poarta incintei – existau doua intrari sub copertine de scandura si tabla. In celalalt corp, existau doua usi de marimi diferite, decupate perfect dreptunghiular in zid, fara arcuirea din partea superioara a celorlalte si fara copertine. Ferestrele de la parter erau mari, aveau trei canaturi, deasupra peretele era arcuit semicircular, ca o arcada si erau acoperite cu grila de fier. Ferestrele de la etaj erau mai putin inalte, simple, dreptunghiulare.
Desi nu beneficia de o elaborare arhitecturala deosebita, sau de ornamentare, nu se poate spune ca era o cladire oarecare, avand o nota de sobrietate si prestanta.
Paul D. POPESCU
