Leon CHIRILA
Cred ca isi amintesc cititorii nostri despre un episod prezentat de presa despre o batrana de prin Moldova care, pentru vreo sase milioane de lei – vechi bineinteles – a fost trimisa la puscarie de catre vajnicii aparatori ai legii (e-adevarat, nu-mi amintesc daca pe vremea aceea se nascuse „temutul” DNA). Zilele trecute, alte doua episoade ce au legatura directa cu respectarea legii in tara noastra m-au pus serios pe ganduri. Unul dintre acestea ar fi cel in care, tot printr-o informatie de presa, am aflat ca „magistratii au renuntat sa-l mai citeze, inca o data, pe omul de afaceri” Sorin Ovidiu Vantu, ca sa se prezinte in instanta, ca martor, intr-un proces in care, totusi, au fost in joc miliarde de lei. Deci, dl Vantu – mare om de afaceri – nici macar nu a catadicsit sa treaca pe la instanta pentru a da relatii, desi a fost solicitat de exact 7 (sapte) ori, pentru ca asa spune legea. Pentru un individ ca Vantu, lege nu exista, ci doar propria-i vointa. Dupa cum, tot cam asa se petrec lucrurile si in cazul sefului statului – Traian Basescu – care, desi a promis sa fie un presedinte al tuturor romanilor, asa cum de altfel, spune si Constitutia cu care a defilat in campania electorala, recent a recunoscut ca doar pe cei din PD-L ii are la inima. Pentru ceilalti nu are decat vorbe de ocara, care nici macar nu au ce cauta intr-un vocabular prezidential. Si-atunci, tinand cont de toate cele trei cazuri, intreb si eu, precum poetul, „Spuneti-mi ce-i dreptatea?”, si voi raspunde tot cu maiastrele lui vorbe: „Cei tari se ingradira in cercul lor de legi”.
Intr-adevar, cu 124 de ani in urma, Eminescu traia, in societatea de-atunci, aceleasi situatii nedrepte in aplicarea legilor. Si-atunci, si-acum, pentru cei puternici, pentru cei bogati, pentru cei care s-au capatuit in vreun fel, virtute nu exista, ci doar propriile interese, iar legea – parafrazandu-l tot pe poetul national – este „o fraza de dansii inventata”. De fapt, si poporul stie, la randu-i, ca legea ar fi o bariera la care se opresc „prostii” – a se citi oamenii cu frica lui Dumnezeu si cu respect pentru randuielile din tara – pentru ca aceia destepti – a se citi „cei puternici”, „cei bogati” – trec pe sub ea sau peste ea! Iar exemplele pe care le-am dat sunt cat se poate de concludente.
Traim, insa, dupa evenimentele din decembrie 1989, vremuri de la care poporul asteapta lumina, asteapta dreptate, asteapta respect fata de valoare, fata de lege si fata de aproapele fiecaruia dintre noi. Din patru in patru ani, asemenea idei sunt reluate, din gura-n gura, de catre candidatii la diferitele functii din administratia si conducerea tarii si asa de bine sunt explicate incat votantul chiar ajunge sa-l creada pe unul sau pe altul dintre laudarosi si-i da votul. Numai ca, imediat ce alesul isi intra in paine, totul se da uitarii, altele devin prioritatile, obiectivele, cu totul altele sunt…master-planurile lor!?! Ce a promis a trecut, iar el, alesul, nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i va mirosi patru ani de domnie pe scaunul ocupat pentru ca, nu-i asa, spunea si poetul, „minciuni si fraze-i totul”! Si toate, in dispretul legii pe care , culmea, fiecare jura ca o va respecta!
