Plimbare a paguba ¿i lumini de avarie la PD-L Sinaia
S-au foit, si-au luat avant, au facut pe loc repaus, iar s-au foit, iar s-au oprit, stingheriti, din foiala. „Haideti, cine merge in fata? Veniti incoace dom’ profesor! Stati langa noi. Noi suntem primii”. „De ce nu v-ati luat vesta?”. „Cei mici, legati-va esarfele la gat!”. Nu se hotarau cine sa stea in randul intai al caravanei, cine sa mearga pe flancuri si cine sa ramana la coada. Nici domnisoara presedinte, sosita intr-un suflet din capitala judetului, nu se pricepea sa-i coordoneze. Ii privea critic, iar ei ii intrau anevoie in gratii. Si nu erau nici ei orisicine. La mitingul din Platoul Izvor, venise artileria grea a PD-L-ului de pe Valea Prahovei: Savin, Nastasia, Harabagiu. Tocmai pentru ca nu erau orisicine, nu prea le venea s-o ia la pas printr-un cartier ale carui ferestre fusesera ferecate de ultima ploaie si pe ale carui strazi abia daca puteau fi zariti cativa rataciti. Pana la urma, furgoneta care tragea dupa ea panzele cu cei doi candidati, Marius Nicolai si Gheorghe Nastasia, si care umplea aerul de incantatii electorale s-a urnit pe Strada Stanjeneilor. Imnul pedelist reverbera fara inhibitii: „Vantu’ bate, apa trece/ Pietrele raman/ E si grea, e si frumoasa viata de roman”. La rastimpuri, melodia inceta ca sa permita unei voci baritonale sa profeteasca: „Marius Nicolai reconstruieste Sinaia!”.
In siajul masinii, mergeau copii care purtau teancuri de ziare in paginile carora era descrisa ierarhia parvenitilor din mandatul lui Vlad Oprea. Picii luau cu asalt fiecare intrare de bloc pe care o vedeau, insa se loveau de usile metalice, zavorate cu cifruri. Cand dadeau peste un trecator, ii puneau in brate cate trei ziare: dupa cat de multi reuseau sa-l impresoare.
Convoiul – vreo saizeci de persoane cu micuti cu tot – se plimba agale, pedelistii expediind bezele celor pe care zgomotul megafonului ii scotea la balcoane. Imediat ce domnisoara presedinte repera un sinaian aparut la fereastra, ii facea cu mana. O imita si candidatul la presedintia Consiliului Judetean, Gheorghe Nastasia. Mainile le ramaneau, insa, mai mult odihnite. Un om din staff-ul de campanie, cu un aparat de filmat miniatural, culegea, cu atentie, fiecare pas al Robertei Anastase. Altul facea poze peste poze. Domnisoara presedinte zambea mai mult de complezenta, neputand sa ignore faptul ca plecase sa cutreiere un cartier pustiu. Nicolae Andrei isi aprinsese o tigara lunguiata si subtirica din care pufaia studiat. „Avem suflet-mbatranit, verde-nrourat/ De la truda ce-am trudit, verde-nrourat… Marius Nicolai reconstruieste Sinaia!…”.
Procesiunea pedelista a cotit pe Strada Branduselor, pe langa blocurile ANL. Prilej sa-si aminteasca de consilierul personal al primarului. „Aicea sta Marian Panait?” „Unde are balconul?” „Marinica? Pe partea cealalta. Nu se vede.” „Balconul e tot pe dos?!”. „Cei mici, haideti, dati-i un ziar doamnei care trece pe langa noi!”. Cand au ajuns de unde-au plecat, dupa un sfert de ora de promenada, pedelistii erau la fel de debusolati ca si la inceput. „Nu mergem si pe Strada Crinilor? N-o luam si pe Ghioceilor?”. Dom-nisoarei presedinte i-a sunat tele-fonul si, dupa putina vreme, s-a facut nevazuta. Savin si Nastasia s-au grabit si ei la o emisiune TV.
Zambetul omniprezent
Desi defilarea luase sfarsit, pedelistii s-au gandit s-o continue prin oras, la volanul masinilor. Si-au scos esarfele de la gat, le-au legat de oglinzile laterale ale autoturismelor, s-au imbarcat, fiecare pe unde-a gasit locuri libere, si au plecat, in convoi, pe strazi. Inaintea lor, aceeasi furgoneta care le canta imnul. Masinile mergeau cu luminile de avarie aprinse, dand claxoane scurte. Procesiunea a umblat, la ralanti, pe DN1, a intrat in centrifuga sensurilor giratorii, a coborat Bulevardul Ferdinand pana la Gura Padurii, s-a intors in oras pe varianta, s-a prelins pe Strada 13 Septembrie, a depasit, intr-o larma continua, Chryslerul lui Oprea – parcat in fata casei – a urcat si-a coborat de pe Furnica, s-a intalnit cu Mercedesul lui Oprea – tras langa Hotelul International – a urcat pe Strada Avram Iancu… Cardul de masini se imputina la fiecare rascruce de drumuri.
Pe oriunde o lua, convoiul era intampinat de panourile enorme pe care primarul isi imortalizase zambetul de felina. Rictusul lui Oprea, cu misterioase subintelesuri, era claxonat vartos de soferii escortei.
Ionut STANESCU
