Cuvant la Denia din Vinerea Patimilor
Iata-ne cu totii, astazi, la Denia din Vinerea Patimilor (Vinerea Mare), in jurul sfantului Epitaf al Mantuitorului, cu faclii aprinse in maini si cu primele flori ale primaverii, ca sa aducem o data cu rugaciunile noastre de multumire si lacrimile noastre de pocainta Mantuitorului rastignit – omagiu pentru iertarea pacatelor noastre si impacarea cu Dumnezeu.
Participand, parca, mai mult ca oricand cu fiinta noastra intreaga la aceasta sfanta rugaciune a durerii lumii, cand Biserica lui Hristos comemoreaza ingroparea scumpului ei Intemeietor, sa dam glas inimii si, pe calea cea launtrica a sufletului curat, sa ne transportam peste vremi si peste spatii acolo, departe, in tara jertfelor si a nadejdilor noastre – in ziua cea mai trista din istoria mantuirii noastre. In seara aceasta, in bisericile noastre de lemn, imbatranite odata cu veacurile, ca si in catedrale, toate sufletele se vor uni in imn de prohod, sa retraiasca si sa comemoreze ingroparea Domnului facut om, pe noi oamenii sa ne faca din nou partasi ai Imparatiei Ceresti. Este clipa suprema in care pamantul lasa in mormant, ca pe un mort, pe Datatorul vietii. Este clipa de jale in care muritorii ingroapa ca pe un mare mort pe cel nemuritor, cel care a dat viata tuturor. Este clipa de durere in care viata se pogoara in mormant, ca sa biruiasca moartea prin Inviere. Se desprind din minunata icoana a Prohodului cateva persoane sfinte care ilustreaza durerea, credinta si nadejdea noastra.
In lumina dumnezeirii lui Hristos se reflecteaza in mod cu totul deosebit chipul plin de suferinta al Maicii Domnului, pururea Fecioara Maria, care in acele clipe isi reaminteste de vechile proorocii ale Arhanghelului Gavriil, sau ale batranului Simion. Durerea fara de margini a Maicii Domnului capata o raza de lumina si cat de frumos se opreste pana inspiratului autor al prohodului ca sa zugraveasca chipul lui Iosif din Arimatea, pe care il aseamana cu batranul Iosif, cel care altadata ia slujit la fuga in Egipt si care acum il va aseza in mormant. Si astazi, ca in clipele de demult, durerea inlacrimata a Vinerii celei Mari se va lumina incet, incet, conducandu-ne spre zorii stralucitori ai Invierii. Aceasta manifestare milenara se concretizeaza in duioasa rugaciune pe care a inaltat-o in clipa ingroparii si va rasuna pana la sfarsitul veacurilor.
Preot Stefan Al. SAVULESCU
