Chiar daca are statut de oras de atatia ani, nu exista, practic, strada din Breaza pe care sa nu te intalnesti cu o caruta. Dupa socotelile lui Cristian Radu, functionar in cadrul Biroului agricol al primariei, in Breaza sunt inregistrati, in momentul de fata, 160 de carutasi (dintre care peste 30 au cate doi cai). Unii dintre carutasi sunt angajati la diverse firme, folosindu-se de animalele respective doar pentru treburile din gospodarie. Altii, nu putini, traiesc efectiv de pe urma cailor, prestand diverse servicii celor care-i solicita: transporta fan, lemne, materiale de constructii, gunoi de grajd pentru fertilizarea pajistilor etc. Foarte cautati sunt carutasii si pentru coboratul copacilor taiati din zonele impadurite, greu accesibile, in care nu se poate ajunge cu niciun utilaj. Astfel de solicitari vin nu doar din partea proprietarilor de paduri din Sinaia, Busteni sau Azuga, ci si din judetele Dambovita, Brasov, Covasna ori Harghita. In cazul distantelor lungi, carutele si caii sunt transportati, pana la destinatie, cu masina sau cu trenul. De obicei, odata ajunsi in astfel de locuri indepartate, carutasii stau cel putin 1-2 saptamani fara sa-si revada familiile. Ceea ce, desigur, nu-i deloc usor. Insa, momentele cele mai greu de suportat sunt cele in care, dintr-o clipa de neatentie, busteanul scapa din franghiile oamenilor si, in pravalirea lui, la vale, intalneste, uneori, picioarele vreunui cal… Iar daca tinem cont de faptul ca un cal de tractiune, bine hranit si ingrijit, ajunge chiar pana la 100 de milioane lei vechi, drama stapanului sau e cu atat mai mare. Din acest motiv, dar mai ales pentru ca intre om si animal s-a stabilit, in timp, o legatura afectiva greu de descris, cand se intampla astfel de accidente, stapanii cailor sunt la fel de afectati ca si cand ar fi pierdut pe cineva foarte drag.
D. CONSTANTIN
