Lucian AVRAMESCU
O vorba care absenteaza, in general, din limbajul uzual umple de mai multe zile coloana ziarelor, devine obligatorie in dialogurile politice, coboara in strada unde soferii se injura cu nervii intinsi la paroxism – summit. Summitul NATO, organizat in premiera la Bucuresti, n-a adus Romaniei, spun unii sceptici, decat belele si batai de cap. Restrictionari de circulatie pana la paralizarea unei Capitale care si asa avea probleme de autosufocare urbana, inchiderea scolilor, obturarea accesului la locurile de munca. In plus, angajarea a mii si mii de oameni intr-o munca finalizata cu, sa zicem, arborarea unui steag sau lipirea unui afis pe care scrie Summitul NATO la Bucuresti. Romania n-are pretentii nici sa mai adere o data si nici nu cere sa fie exclusa. E de acord cu tot ce zice „Marele Licurici”. Nu se opune invitarii spre aderare pentru Ucraina si Georgia. Daca Bush vrea mai multe trupe in Afganistan, omologul lui roman zice da, ‘traiti, daca e nevoie o trimit si pe mama-mare sa lupte la Kandahar. De altfel, rar mi-a fost dat sa aud din gura unui presedinte american vorbe mai magulitoare la adresa unui sef de stat. Bush l-a laudat pe Basescu pentru modul cum conduce magistral Romania, l-a asigurat de statornica sa amicitie, i-a laudat calitatile de navigator si l-a mangaiat pe cot, pe antebrat, pe umar de mai multe ori in plimbarea in doi pe malul Marii Negre. A lipsit putin sa-l pupe pe chelie. M-am mirat ca Marele Licurici nu l-a cerut pe seful statului roman de nevasta. Dar dincolo de toate astea, ceva extraordinar s-a petrecut pentru Romania. Pana la urma, pentru noi toti. Summitul a adus la Bucuresti personalitatile de varf ale politicii mondiale si, ciopor in spatele lor, mii de jurnalisti si cameramani. Intr-o lume asfixiata ani si ani de imagini despre Romania cu cersetori si copii handicapati, o tara de setrari primitivi si violatori criminali, ca Mailat, cu ingrijitoare care ucid in Italia batranii pentru care sunt platite sa-i ocroteasca, o tara de mizerii fizice si morale, avem posibilitatea sa ne aratam alta fata. Unii au observat, de pilda, ca „magaoaia” construita de Ceausescu, a doua cladire ca marime din lume, dupa Pentagon, e chiar o bijuterie arhitectonica. La ea au lucrat arhitecti si ingineri romani dintre cei mai buni. Bush a vorbit din holul mare al CEC-ului, cladire veche a vechiului Bucuresti, una dintre cele mai frumoase si armonioase din Europa. Varfurile politicii mondiale au fost invitate nu la o paranghelie cu geamparale si mici, ci la Ateneul Roman pentru un concert clasic. Madam Merkel, care n-ar fi dat pe la Bucuresti sub domnia lui Basescu nici moarta, oricat a strambat din nas, nu putea sa nu observe ca suntem parte legitima din civilizatia si cultura europeana. Dincolo de curtea jenanta pe care Bush s-a facut ca i-o face lui Basescu, in spatele careia politicianul versat de dincolo de Ocean isi articula eficient interesele, Summitul a fost si este un castig pentru imaginea Romaniei. Toate televiziunile lumii au aratat si arata casa facuta de Ceausescu cu sudoarea si adesea sangele supusilor sai si-au vazut ca e impresionanta si, in felul ei, unica. Au vazut pe traseele pe care au fost plimbati o metropola curata. Au intrat in cladirile CEC si in Ateneul Roman. Fie si numai pentru minutele cu aceste imagini merita sa ne chinuim atatea zile. Zile in care cazul Mailat si molima cersetorilor romani din metropolele occidentale au fost date uitarii.
