Daca intr-o zi nu se produce un accident de circulatie pe DN1, ceva este in neregula… Ori nu mai sunt masini in Prahova, ori n-a mai iesit nimeni din casa. Fapt este ca, afirmatia ” ziua si accidentul” a devenit atat de banala, incat, incet-incet, buletinele de stiri, cat de curand, nu vor mai incepe cu „Aseara, pe DN1, s- a produs un grav accident…”
Zilnic, se aud sirenele ambulantelor, ale politiei, ale pompierilor. Pe soselele judetului se moare (aproape) cotidian. Mai ales pe DN1. Iar daca un accident rutier nu se soldeaza cu victime, nu este in atentia mass-media, fiindca nu prezinta importanta. Intrebare: cat de curand va deveni si moartea ceva banal ?
Despre „soseaua mortii”- DN1 – care sunt cauzele accidentelor de pe aceasta, cum poate fi, eventual, schimbat acest renume sinistru, l-am avut ca interlocutor pe subcomisar Adrian Tache (in foto), din cadrul Serviciului Politie rutiera Prahova.
Imposibil sa nu se produca un accident
„Parcul auto s-a triplat, iar numarul conducatorilor s-a dublat fata de anul trecut”, ne spune interlocutorul nostru. Sunt cateva repere care te duce cu gandul la un trafic intens, care are nevoie de sosele ultramoderne. Dar: „Infrastructura este veche, din anii ’70 – ’80. Zilnic, pe DN1 trec 30.000 – 40.000 de masini” O fi mult, o fi putin, ar intreba un neavizat. „Este enorm, daca ne gandim ca, aceasta portiune de drum a lui DN1 nu poate «prelua» decat maximum 10.000 de masini, in 24 de ore. Numai in aceste conditii am putea vorbi despre un trafic normal, deci este aproape imposibil sa nu aiba loc un accident mai mult sau mai putin grav”. Asadar, anormalitatea odata instituita, de ce-ar mai fi nevoie? ” La concurenta, cauzele accidentelor cu victime sunt viteza si depasirile. Apoi, trecerea pietonilor prin locuri nemarcate, neatentia acestora s.a.m.d. Desi, exista obligatia de a conduce preventiv”. Cat despre responsabilitatea unora, despre ceea ce se numeste politete sau bun-simt in trafic, iata exemplul dat de catre interlocutorul nostru: „Daca este sa vorbim despre o civilizatie, nu prea avem cum. Primii care trec pe langa un accident, se inchina, spun, probabil, «Doamne fereste !», dar nu opresc sa vada daca pot ajuta pe cineva care se zbate intre viata si moarte. Ba, mai mult; dupa vreo 200 de metri, accelereaza din nou. Probabil, dupa principiul «Lasa, ca doar nu mi s-o intampla si mie !» Desigur, nu doreste nimeni sa pateasca ceva, dar chiar poti sa treci fara sa te interezeze soarta unui semen ?”
„Lasa ca e timp !”. Pentru a muri…
„Ar mai fi problema intrarii in traficul DN1 de pe soselele laterale. Este drept, sunt putini care opresc, din buna cuviinta, pentru a lasa pe cineva sa se «integreze» in trafic. Pe de alta parte, si cel care vrea sa o faca, nu de putine ori, crezand ca are suficient timp, efectueaza manevra, ignorandu-l pe cel care vine cu 100 la ora. Va inchipuiti ce se poate produce dupa un asemenea impact” (Adrian Tache). Si, cum timpul se masoara in fractiuni de secunda, la viteza amintita, asa isi spun si cei care depasesc pe linia continua, chiar daca, din sens opus, circula regulamentar un autovehicul. Este timp pentru a ajunge… pe lumea cealalta ! De fapt, sunt necesare doar cateva fractiuni de secunda. Acul vitezometrului se blocheaza la 140 de kilometri pe ora. Varsta victimelor, nu de putine ori, este de 20 – 30 de ani…
Responsabilitate ? In sincope
Exista un teribilism in ceea ce priveste conducatorii auto tineri. Anturajul ii face mai «curajosi». Iar daca sunt in compania unor prieteni sau prietene, trebuie sa-si etaleze veleitatile intr-ale condusului. Fiindca, a nu lua o curba in ac de par, sau a nu face slalom printre masini inseamna, a nu intra pe contrasens, inseamna ca au trait degeaba. Si, conform subcomisarului Tache: „In medie, zilnic, dau examene pentru a obtine permisul auto 150 de persoane. 70 dintre acestea il iau. Multi, foarte multi sunt tineri. Si, daca mai provin dintr-o familie instarita, conditioneaza luarea unui examen de cumpararea unui autoturism. Si nu orice fel de autoturism, ci unul mai pretentios”.
Ar trebui o mai mare rigurozitate in eliberarea carnetelor ? Interlocutorul nostru se fereste sa isi exprime parerea. Nu este de competenta sa. Si, pana la urma, de ce nu ar avea dreptate, cata vreme te intrebi daca, nu cumva, teribilistii care „calca pedala” au capacitate de discernamant in sincope. La examen – da, in trafic – nu. Pe de alta parte, cum sa-ti explici faptul ca, in strainatate, aceeasi persoana, cu aceeasi masina, circula perfect regulamentar, iar cand intra in tara, „rupe soseaua”. Si, mai apoi, masina… „Probabil ca numai un sistem de coercitie inasprit i-ar determina pe unii dintre soferi sa respecte cu strictete regulile si, nu in ultimul rand, sa constientizeze faptul ca pun in pericol nu numai propria viata, ci si pe-a altora, nevinovati”. Cat priveste numarul accidentelor, atentie: aproape ca s-au dublat, comparativ cu aceeasi perioada a anului 2007 !
La voia sortii
Desigur, exista cauze obiective: infrastructura veche, parc auto dublat, faptul ca Prahova este judetul cel mai tranzitat din tara s.a.m.d. Este privit cu scepticism si viitorul apropiat: „Daca nu se va face ceva, riscam ca, intr-un an, maximum doi, traficul din Ploiesti sa fie la fel de blocat ca si cel din Bucuresti” (Adrian Tache). In privinta lui DN1, de exemplu, se dau asigurari ca tronsonul Bucuresti – Ploiesti va fi modernizat pana la finele anului 2009. Deja s-au pus, pe unele portiuni, separatoare de benzi. Urmeaza si altele. Pe de alta parte, termeni ca viteza neadaptata, depasire neregulamentara, manevra de intoarcere prin loc nepermis par la fel de impersonali ca si fenomenele meteo.
Pe DN1, circulatia pare a fi condusa de soarta. Scapa cine poate sau cine are noroc. Este sinistru tabloul ? O stire de ultima ora suna sec: „Zece persoane au murit in 18 accidente petrecute in tara, in 24 de ore. Alte 11 persoane au fos grav ranite. Potrivit autoritatilor, in 13 cazuri de vina au fost soferii, care au condus imprudent, fara sa adapteze viteza la conditiile de drum si fara sa acorde prioritate pietonilor”.
Nici Dumnezeu nu mai poate controla nebunia…
Fl.TANASESCU
