Biserica Sfantul Gheorghe Vechi
Pe Bulevard, pe partea dreapta, la nr.6, este o curte mare, imprejmuita cu un grilaj scund, traversata de o alee asfaltata care scurteaza drumul pietonilor intre numita artera si str. Maramures. Avand in mijloc un copac (tei) secular si fiind imbracata in gazon verde, curtea ofera un cadru placut celor trei constructii pe care le cuprinde.
Cea mai importanta este Biserica Sfantul Gheorghe. Traditia spune ca aici ar fi existat o biserica de lemn inca de pe vremea lui Mihai Viteazul, dar in partea de nord a actualei incinte. Acest lacas l-ar fi daramat, la inceputul secolului al XIX-lea, unul dintre cei mai instariti locuitori de aici, Gheorghe Teodor, care a facut in loc “cu cheltuiala sa” un altul de zid, adaugand la hramul cel vechi (“Duminica tuturor Sfintilor”) si pe cel de Sf.Gheorghe. Intre timp, prin 1831-1832, alaturi de aceasta (distrusa, poate, la cutremurul din 1828 ?) s-a construit o alta biserica, cea actuala, care a continuat-o pe vecina ei, luandu-i si numele. Peste cativa ani, cand, in alta parte a orasului se va ridica ctitoria lui Gh. Boldescu, cu acelasi hram, aceasta se va numi Sf.Gheorghe Vechi.
Astazi, biserica – trecand prin atatea cutremure – a fost simplificata, disparandu-i cele doua turnulete decorative din fatada, dar a ramas deosebit de frumoasa, castigand in sobrietate. Vom reveni alta data asupra acestui edificiu, acum sa ne ocupam de celelalte doua din incinta.
Chiar in coltul de nord-est al acesteia, se ridica un al doilea monument istoric, clopotnita. Este un turn de plan octogonal, inalt de aproximativ 35 metri, putin mai vechi decat actuala biserica, deoarece dateaza din 1830, dupa cum ne indica placa montata la baza lui. Atat vechimea, cat si amplasarea marginasa, par sa indice ca el a fost construit in legatura cu biserica cea veche, disparuta.
Clopotnita e conceputa pe trei niveluri: primul – mai scund, celelalte doua – mai inalte. Trecerea de la un scund nivel la altul este marcata sobru, dar precis si variat: deasupra primului nivel, cateva ciubuce paralele, intre cele doua etaje, un brau cu relief de unghiuri, iar sus – un altul din gratioase curbe concentrice. Acoperisul, din tabla, inalt, mai umflat la baza, apoi strangulat, crescand din nou, are o vaga forma de para.
O a treia cladire a acestei curti, aflata pe locul vechii biserici este o casa de locuit, casa parohiala, cu doua niveluri, parter si etaj. Ridicata in perioada interbelica, cand ruinele locasului de alta data disparusera de mult, contrasteaza cu vecinele ei prin rosul caramiziu al fatadelor, medalionul in basorelief cu Sf.Gheorghe stilizat, dar se armonizeaza perfect. Aici au locuit o serie de preoti renumiti ai orasului, printre care parintele C.Brezeanu, publicist si profesor la liceul vecin si parintele Nicolescu, fost presedinte al Caminului cultural judetean Prahova.
In prima jumatate a secolului al XIX-lea, in aceasta curte se gaseau niste odaite. Aici Coana Zamfirica tinea o scoala cu copii mai mici de sapte ani, anticipand cu aproape un secol invatamantul prescolar. Tot aici, Ionita Stoicescu, cel mai vechi memorialist local, a avut scoala lui, pe unde a trecut si I.L.Caragiale si a tinut si o “scoala de muzichie, aceasta fiind o premiera pentru orasul nostru si nu numai.
Paul D.POPESCU
