O cladire la a carei frumusete si insemnatate nu se mai gandeste nimeni astazi este Gara de Nord a Ploiestilor. Si aceasta pentru ca noile conditii in care traim, au luat-o, parca, de acolo unde era si au mutat-o undeva cu 3-4 km in afara orasului.
Ea fusese conceputa inca de la inceputul secolului trecut, odata cu planuirea caii ferate Ploiesti-Valeni, de catre prefectura Prahova. Proiectul ei fusese aprobat de aceasta inca in 1901, iar la 1 ianuarie 1902 au inceput (chiar inaintea celor ale liniei) lucrarile, care au mers foarte incet. La inceputul anului 1908, gara era la finisaje, curand fiind data in folosinta, odata cu calea ferata, fiind complet finisata in 1909.
Documentatia edificiului a fost realizata de arhitectul italian Bernaducci, cel care facuse planurile si pentru Gara Sinaia si chiar pentru unele lucrarile de extindere si infrumusetare a Castelului Peles. Tot el va realiza si planurile frumoasei gari din Valenii de Munte (demolata in urma cutremurului din 1977).
Gara de Nord apartinea „Cailor Ferate Ploiesti-Valeni” (C.F.P.V.), cum avea sa se numeasca noua societate feroviara si gazduia si sediul central al acesteia. Este o cladire impunatoare, cu demisol, un parter inalt, un etaj aproape la fel de inalt si un al doilea, mai scund, sub acoperis. Ea are un corp central mai ingust decat restul, dar mai inalt, cu acoperis separat. La parterul lui se gasea holul de trecere intre strada si peroane, cu casele de bilete.
Pe langa echilibrul volumelor, ceea ce da garii prestanta si o frumusete sobra, este interesanta alternanta de piatra si caramida in care este lucrata, cu predominanta celei dintai care ii confera si un aspect montan.
Timp de aproape un secol, Gara de Nord a fost una din cele mai importante porti de intrare in Ploiesti. Curand dupa inaugurare (1909), Gara de Nord a fost legata, cu o linie, pe centura estica a orasului de Gara de Sud si deci cu intreaga retea C.F.R. Reteaua C.F.P.V. s-a extins, in perioada interbelica, pana la Homoraciu si apoi pana la Maneciu Ungureni. Spre sfarsitul acestei perioade, s-a deschis santierul unui nou traseu, linia ajungand pana la statia Vornicul Margineanu. In anii de dupa razboi, calea ferata a ajuns la Targoviste.
La 11 iunie, Societatea C.F.P.V. a fost nationalizata, intregul ei patrimoniu (gari, linii, poduri, material rulant) intrand in proprietatea C.F.R.. Ulterior traseul liniei Ploiesti-Targoviste a fost modificat, el intrand in Ploiesti prin Gara de Vest si ajungand apoi in sud.
Scapata, mai mult sau mai putin usor, din doua razboaie mondiale, cladirea a avut mult de suferit in urma cutremurului din 1977 trebuind sa fie serios renovata fara sa-si inceteze activitatea. Zidurile portante au fost consolidate, iar planseele de lemn au fost inlocuite cu altele de beton armat, respectandu-se intru totul aspectul initial.
Timp de un secol, Gara de Nord a constituit principala poarta de intrare in Ploiesti a intregii vai a Teleajenului si, in acelasi timp, ea a determinat ridicarea zonei unde se gaseste, de la starea de mahala sordida, la cea de cartier, cu magazine si ateliere, cu unitati industriale.
In prezent, stralucirea ei a inceput sa apuna…
Paul D. POPESCU
