Bucura Dumbrava
Vom evoca astazi o femeie, nascuta in Slovacia, (Pressburg-Bratislava, 28 decembrie 1868), a carei limba materna era germana si care, adusa de soarta, copila fiind, a venit cu familia in Romania, pe care a indragit-o, mai cu seama Sinaia.
Numele ei real era Fany Seculici si a invatat carte mai intai la Sinaia si apoi la Bucuresti. Intr-o vacanta la Sinaia, pe cand avea 14 ani a citit cateva poezii proprii (in limba germana) reginei Elisabeta (poeta Carmen Silva). Aceasta le-a gasit frumoase, a incurajat-o invitand-o de mai multe ori la Peles si sprijinind-o material. A putut continua astfel sa invete la un pension german din Bucuresti, unde insa a inceput sa invete si limba romana literara cu gramatica ei.
Iesita din adolescenta, tot sub influenta Carmen Sylvei, face o adevarata pasiune pentru Romania. O intereseaza totul: natura, istoria, etnografia, folclorul, literatura, muzica, artele plastice. Nenumarate zile de toamna si de iarna le consacra studiului in arhive si mai ales in colectia de manuscrise a Academiei Romane. De cum se imprimavareaza bine, fuge la Sinaia, unde ramane pana toamna tarziu. Cutreiera neobosita Bucegii, pe care ajunge sa-i cunoasca mai bine ca oricine, dar face lungi excursii si in Parang, in Retezat, in Fagaras…
Sub influenta acestor excursii si drumetii scrie o carte pe care o publica in 1912, prima lucrare pe care o scrie de la inceput in limba romana. “Cartea Muntilor” este un fermecator amestec de indrumari pentru organizarea si efectuarea unor drumetii si de note de drum.
Principala directie in care s-a manifestat talentul ei a fost romanul istoric. Ea a conceput o trilogie intitulata “Spargatorul de valuri”. A aparut astfel in 1907 romanul “Der Haiduck”, tradus in limba romana de Teodor Nica sub titlul “Haiducul”, al carui erou principal era Iancu Jianu, si care, in aceasta limba a cunoscut sapte editii. Un al doilea roman, avand ca titlu “Der Pandur” a aparut in 1910. In acelasi an a aparut si versiunea lui romaneasca, in traducerea Elisei Bratianu cu o precuvantare de Carmen Sylva si o prefata in romana de Bucura Dumbrava. Romanul a cunoscut cinci editii, ultimele trei avand o alta traducere, cea a autoarei. Al treilea roman al ciclului, menit sa evoce figura lui Gheorghe Lazar, nu a mai aparut, manuscrisul in limba germana pierzandu-se.
O alta lucrare a Bucurei Dumbrava este “Ceasuri sfinte” carte de literatura rafinata, scrisa sub influenta teozofiei la care ea aderase dupa 1912, incepand s-o studieze temeinic. A infiintat loja teozofica din Romania, pe care a prezidat-o pana la moarte. A participat la mai multe congrese teozofice, printre care doua in India.
Sub influenta teozofica ea publica primul volum din lucrarea “Ceasuri sfinte” si lasa cateva povestiri si din volumul II. Ii mai apare si volumul “Pe drumurile Indiei”.
A murit la 30 ianuarie 1926, la Port-Said, in drum spre tara, venind din India, din cauza malariei, spunand ingrijitoarelor ei ca numai vederea muntilor ar mai putea-o insanatosi.
Reproducem numai cateva randuri din “Cartea muntilor”: „M-am luminat acum printr-un studiu al domnului Mihai Haret despre Coltii lui Barbes, vechiul nume al Varfului cu Dor. Afland despre un brau din codru care trece pe langa un zid neted de stanca impodobit cu o edera seculara, si care duce apoi la Vanturatoarea mare intre Varful cu Dor si vecinul sau mai mic Vanturisul, m-am repezit acolo si am gasit raiul haiducilor. Caci Coltii lui Barbes erau tainita lor in Bucegi. Deasupra pieptului de piatra, pe care urca edera uriasa si atat de batrana ca tulpinile ei incolacite, groase ca niste trunchiuri mijlocii, sunt albe ca argintul, iar frunza e lata si fara dinti, se afla pestera haiducilor… ”
Paul D.POPESCU
