Doru Cernescu are 60 de ani si este membru fondator al asociatiei civice Civicsin din Sinaia. Infiintata in 2007, asociatia are drept scop cooptarea catorva cetateni de pe fiecare strada a orasului, care „sa depisteze problemele sociale si economice” si sa urmareasca desfasurarea lucrarilor executate din bani publici in zonele in care locuiesc. Acum doua saptamani, Cernescu le-a dat intalnire tuturor sinaienilor la Cazinou. I-a invitat acolo sa-si spuna pasurile, pasuri care ar fi trebuit sa se constituie intr-o baza de date pe care s-o aiba in vedere membrii viitorului Consiliu Local. De intalnire s-a ales praful! Pe cetateni i-a luat prin surprindere trecerea la ora de vara, asa ca au intarziat. Cand au venit, au gasit usa Cazinoului inchisa. Cine a incuiat-o ramane un mister, pe care Cernescu il trece in contul multelor „sabotaje” de care asociatia sa a avut parte.
In campania de acum patru ani, l-a sustinut pe Vlad Oprea. Sustinerea s-a transformat in critica dupa primele sase luni de mandat, cand, spune Cernescu, primarul a inchis portile pentru public, la el nemaiputandu-se intra decat pe baza de programare. Dupa cativa ani, critica s-a transformat in procese. I-a deschis doua – unul in penal, altul in contencios administrativ – pentru „practici dictatoriale”, „cheltuirea nejudicioasa a banilor”, „abuz in serviciu” si, respectiv, „lipsa raspunsurilor la solicitarile de informare in baza legii transparentei”.
Primarul din Sinaia nu este prima tinta a lui Cernescu. Revolta acestuia s-a dezlantuit impotriva Elenei Ceausescu, contra lui Ceausescu, a lui Iliescu, a lui Constantinescu si a tuturor „organelor din conducerea tarii”. In 1985, a redactat un plan de redresare a economiei nationale, pe care l-a supus atentiei primului secretar al judetului Prahova. In ’87, a incercat sa plece din tara, dar a fost prins la Oravita si pretinde ca a fost „batut cu program” de militie si securitate. In ’88, a trecut Prutul inot. Ajuns pe malul basarabean al raului, le-a inmanat granicerilor URSS o scrisoare pentru Gorbaciov, prin care ii arata liderului de la Kremlin ca in alimentarele romanesti se instalase Siberia si ca „tara era aproape de izbucnirea unui razboi civil”. Revolutia l-a gasit la Televiziune. Deoarece democratia de dupa ’90 nu l-a multumit, lupta sa cu morile de vant a continuat cu aceeasi cerbicie. Doar exodul propriei familii l-ar putea lua pe Cernescu de pe capul autoritatilor romane. Atentie: l-AR putea!
Din cinci copii, cati are, patru sunt plecati in Spania: muncesc in constructii, in localitatea Alzira, situata la 40 de km departare de Valencia. Toamna aceasta, Cernescu e hotarat sa plece si el in Spania. Definitiv. Cu banii pe care-i va lua pe casa de pe Strada Furnica vrea sa-si cumpere o bucatica de podis spaniol si sa-si ridice o casuta in vipia meridionala a Europei. Totusi, nu isi va abandona procesele pe care le-a deschis aici. Impreuna cu celelalte bagaje, in cala avionului care-l va transporta in Occident, vor calatori toate litigiile care nu vor fi stinse pana atunci. Daca instanta i-o va cere, va reveni in tara ori de cate ori o sa fie nevoie sa se infatiseze la procese. Daca instanta nu-i va da castig de cauza, misivele sale de protest vor lua calea Strasbourgului: Cernescu se va adresa Consiliului Europei. De unde atata energie pentru o viata inchinata subversiunii, am incercat sa aflam de la Cernescu insusi.
– Pentru ce va zbateti?
– Intotdeauna, m-am luptat pentru amarati. Multe s-ar indrepta daca s-ar lua de unde e foarte mult si s-ar da unde e foarte putin.
– Cu cine va luptati?
– Inspirandu-ma de la altii, eu le-am zis „mafihoti”. Nu sunt numai hoti si nu sunt nici doar mafioti. Sunt in stare de orice.
– De ce nu-i lasati sa se imboga-teasca?
– Nu se poate! Asta e stilul meu! Pot admite regula ca aceia care umbla cu miere trebuie sa se murdareasca pe degete, dar cu conditia sa fure doar 10 la suta. Atat, nu mai mult! Din ce ramane sa se faca lucrari de calitate. Or, ceea ce, de exemplu, s-a facut in Sinaia trebuie refacut intr-un an sau doi…
– Ce va pasa? Veti fi in Spania.
– Din punctul asta de vedere, aveti dreptate. Daca plec, eu inchei socotelile, insa vreau, ca dupa mine, sa ramana ceva. Cine a crezut ca a gasit satul cu prosti in Sinaia trebuie sa primeasca ce trebuie. Daca nu se-ncheie procesele pana plec, eu voi reveni din Spania sa-mi sustin punctul de vedere. De renuntat, nu renunt.
– Mafia e-n tot si-n toate. E si la bulgari, si la americani, si la rusi… E in farmacii, in spitale, in invatamant… V-ati gasit dvs sa va luptati cu ea?
– Asta e o boala! E ca un handicap. Dumnezeu lasa pe cate-unul care sa le faca si pe-astea. Eu, de multe ori, nici nu mai am puterea sa ma uit la televizor. Cand vad atatea minciuni…
– Nu v-a ispitit niciodata sa-i cautati un leac?
– Adica sa devin o leguma si sa nu ma mai intereseze nimic? Nu! In niciun caz!
– In articolele pe care le publicati in presa, scrieti despre Oprea ca e „cel mai incorect primar de pe Valea Prahovei”, ca „e dictatorial fata de cetateni”, ca „face ce vrea in Primarie si-n Consiliu”. Nu v-a dat in judecata?
– Pana acum, nu. Mi s-a spus ca, dupa ce o sa se termine procesele pe care i le-am deschis eu, o sa ma dea si el. Numai ca eu, pentru tot ce am scris, am argumente. Eu nu scriu nimic fara sa pun mana pe Codul Civil sau pe Codul Penal sau pe ziarele Primariei.
– De unde stiti ca Oprea e cel mai incorect primar de pe Valea Prahovei? I-ati verificat pe ceilalti?
– Din cauza faptului ca a obtinut cele mai mari sponsorizari guverna-mentale si ca aceste sume au fost chel-tuite, sa zic asa, in bataie de joc. Nu i-am studiat pe toti, dar zona asta, de la Azuga la Campina, o cunosc destul de bine.
– De care alt primar din zona v-ati mai lua? De Maracineanu, Botoaca, Savin, Purcaru?
– Daca ar fi dupa mine, m-as lua de Maracineanu. A acordat niste ajutoare in mod dubios.
– Nu va temeti ca, la un moment dat, cineva v-ar putea da in cap?
– In primul rand, eu nu vreau sa mor de moarte buna, fiindca nu-mi place batranetea. Asa ca, daca mor inainte de „termen”, ma doare in cot… N-am avut o viata prea fericita pe care sa o regret.
– Vreti sa muriti cu dintii infipti in beregata „mafihotilor”?
– Sa va spun ceva: in timpul Revolutiei din 1989 am fost la Televiziune. Nu puteam sa stau acasa. Nici daca m-ar fi legat, nu as fi putut sa raman la Sinaia. In momentele alea, socoteam mai presus de orice dorinta aceea de a muri acolo, pe strada. Era idealul maxim. Bineinteles voiam asta pentru ca, la ora aceea, chiar credeam ca, de fapt, ceea ce se intampla era o revolutie.
– Acum, in Sinaia anului 2008, cum ar arata o moarte eroica pentru dvs?
– Nu cred ca as putea muri eroic. N-avem ce sa aparam in mod deosebit. Ceva de patrimoniu sau mai stiu eu ce… Oricum, chiar daca cineva, din razbunare, s-ar gandi sa „m-achite”, n-ar avea nimic de castigat. Toate documentele pe care le-am avut le-am trimis la DNA, asa ca dosarele vor merge inainte.
Ionut STANESCU
