In cursul anilor 2006 si 2007, cineva (hai sa-l numim Dan Stoicescu) a donat aproape toate cartile sale (scoase in tiraje foarte mici ca sa coste cat mai putin editarea lor) bibliotecilor publice din Bucuresti si celor judetene. Cam 40% dintre ele au confirmat, in scris, primirea donatiilor. Fiecare dintre cele care i-au raspuns donatorului a scris astfel: “Catre, domnul profesor Dan Stoicescu…”.
Greseala, tipica functionarimii, consta in scrierea virgulei dupa prepozitia “catre”. Niciuna dintre aceste expeditoare n-a observat ca domnul profesor Dan Stoicescu scrisese atat pe coletul postal cu cartile donate, cat si pe scrisoarea din interiorul acestuia “Catre Biblioteca Judeteana din…”, fara sa noteze semnul de punctuatie la care ne referim. Sau poate ca respectivele bibliotecare au considerat ca-i greseala nenotarea virgulei.
Precizam ca dupa prepozitii nu se pune virgula.
Fiecare scrisoare oficiala cuprindea, in continuare, lista cartilor primite, notandu-se dupa cum urmeaza numele scriitorului:
“Stoicescu, Dan…”
Procedeul acesta pidosnic de a nota virgula intre numele si prenumele autorului (dar nu si cand apar acestea in ordinea inversa: Dan Stoicescu) este folosit de toti bibliotecarii si editorii, de mai toti scriitorii care intocmesc indice de nume la sfarsitul cartilor lor. Dintre cati alcatuitori de indexuri de nume cunoastem numai George Calinescu nu si-a insusit procedeul pe care-l repudiem, scriind, in cadrul indicelui de nume de la sfarsitul capodoperei sale “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”. Bunaoara, Alecsandri Vasile, ci nu Alecsandri, Vasile, cum procedeaza toti bibliotecarii si editorii, precum si aproape toti scriitorii alcatuitori de indexuri de nume.
Se cuvine, ca toti cei vizati sa scrie, de pilda, Cioran Emil, Eliade Mircea, Eminescu Mihai, Ionescu Nae, Noica Constantin, ci nu Cioran, Emil; Eliade, Mircea; Eminescu, Mihai; Ionescu, Nae; Noica, Constantin.
Mihai Stere DERDENA
