Cladirea de care ne vom ocupa in aceste randuri este singura care a purtat acest nume in Ploiesti.
Pana la ridicarea ei, Tribunalul Prahova functionase in localuri inchiriate. Am vazut deja ca impartise cu primaria si prefectura “hanul” lui Hagi Petre Buzila. Desi, dupa 1868, ocupase si spatiul detinut pana atunci de primarie, foarte curand, datorita dezvoltarii activitatii judiciare, acesta a inceput sa nu mai fie suficient. In plus, acum trebuia sa plateasca el chiria intreaga, chirie pe care proprietarul o dublase si nici locul, aici in “gura oborului” nu era prea potrivit.
De aceea, au inceput diligentele pentru ridicarea unui edificiu propriu, corespunzator. Primarul C.T. Grigorescu, om generos, a reactionat pozitiv si a oferit terenul ramas din fosta proprietate a Smantanoaiei, dupa construirea Primariei vechi (astazi corpul estic, mai jos al hotelului “Prahova”). Mai lipseau insa fondurile. O suma oarecare, departe de a fi suficienta a fost data de Ministerul de Justitie, o suma mai importanta a fost data de Prefectura Prahova, care tocmai renuntase sa-si ridice un sediu; ceea ce mai trebuia au oferit cativa cetateni cu dare de mana.
Documentatia i-a fost comandata arhitectului Toma N.Socolescu, tanar inca, dornic sa se afirme, care s-a grabit sa o realizeze. Lucrarile au inceput curand dupa razboi, au durat un an si jumatate, cladirea fiind gata in toamna anului 1879. Nu stiu cine a executat-o; putea fi mesterul Anghel Ionita, care mai lucra inca, sau poate chiar Socolescu, care facea si antreprenoriat.
A iesit un edificiu mare si frumos, in stil clasic, vadind grija autorului pentru simplitate, echilibru, simetrie si armonie a volumelor. Construit pe colt, era format din doua aripi in unghi, unite intre ele printr-un corp central mai proeminent, rotunjit spre strada pentru a inlocui un unghi. In acest corp central erau concentrate cateva elemente: intrarea principala, flancata de cate trei colonete, iar deasupra ei era un larg balcon semicircular. Corpul central era incununat cu o cupola inalta, inconjurata de “oculi” (ferestre rotunde) care domina intreaga cladire.
Aici s-a impartit dreptatea in Prahova timp de mai bine de o jumatate de secol. Aici au prezidat instanta de judecata magistrati ca Nicolae Hariton, Grigore Conduratu sau Alexandru Draghiceanu, au instrumentat cazuri I.G. Cerasanu si P. Carpateanu, au dezvoltat rechizitorii procurorii Anton Anastaside, C. Iennescu – junior, C. Palace. Aici au pledat avocatii: Nicolae Parvulescu, Constantin Radian, Al.G. Radovici, Radu Stanian si fiul sau, Ion Ionescu-Quintus si inca alti vreo patru sute de avocati mai mari sau mai mici.
In acest edificiu a functionat Tribunalul pana pe la jumatatea lui noiembrie 1933. In acest rastimp, el a fost reparat si ingrijit la vreme, aratand frumos si curat.
Dupa ce tribunalul s-a mutat, la 26 noiembrie 1933, in Palatul Justitiei (azi Palatul Culturii), cladirea a fost cedata Chesturii Politiei. Prin forta lucrurilor, politia nu a mai avut aceeasi grija fata de edificiu, lucru care s-a cunoscut in infatisarea lui. Fotografia alaturata datand din 1937, dovedeste acest lucru.
Cutremurul din 9/10 noiembrie 1940 l-a afectat foarte mult, facandu-l de nefolosit. Politia s-a mutat pe strada Basarabi, iar edificiul acesta s-a degradat complet, fiind demolat in perioada bambardamentelor.
Paul D.POPESCU
