Nicoleta DUMITRESCU
Se poate spune ca, in Romania, cea de a 29-a zi trecuta in calendarul lunii februarie o data la patru ani, precum mandatele alesilor – a facut minuni, nu gluma. A reusit sa determine miinile celor mai puternici oameni din stat – ale sefului de la Cotroceni, si de la Palatul Victoria – sa se stringa, dupa ce a fost gasit si investit in functie, dupa esecul cu Norica, ministrul de la Justitie. Ca atare, poate tanarul avocat de nici 40 de ani va reusi sa traga, pana la urma, cortina peste tiganeala care s-a jucat, cu casa inchisa, inca de anul trecut, pe scena unui minister unde balanta trebuie sa incline mai ales pentru dreptate. Si odata asternuta linistea, guvernantii sa-si poata indrepta atentia catre cel mai important eveniment din acest an – alegerile locale.
Ba, zilele trecute, premierul Tariceanu chiar a anuntat ca este posibil ca, in aceasta saptamana, sa faca publica si data alegerilor locale. Ca sa nu mai vorbim ca, deja, unii dintre alesii neamului – vorbim despre cei din Parlament – printre alte initiative sturlubatice gen propunerea ca de Craciun, brazii sa fie vanduti numai in ghivece, cu gandul la propria lor pozitie sociala, s-au grabit sa faca modificari in ceea ce priveste candidaturile pentru functia de primar. Prima initiativa se refera la faptul ca viitorii primari sa fie neaparat scoliti, mai concret, aceia care vor un mandat in comune si orase sa aiba liceul absolvit si diploma de Bac, iar cei de la municipii – facultate. De parca, pentru alegatori absolvirea celor 12 clase ori a unei universitati ar conta cel mai mult. Pe cetateni nu-i intereseaza sa aiba un primar filozof sau cu masterat in cine stie ce domeniu savant . Il intereseaza, insa, cel mai mult, sa aiba un primar destoinic nu in vorbe – pentru ca, de asta, slava Domnului, s-au saturat – ci, gospodar si descurcaret in sumedenia de probleme cu care se confrunta, astazi, localitatile din Romania. Pe ei ii intereseaza sa nu mai puna piciorul in noroi, chiar daca au buletin de oras, sa nu-si mai deschioleze masinile cand franeaza, brusc, in ditamai gropile din carosabil, sa nu mai care apa cu butoiul din satul vecin, pentru ca la ei s-a terminat conducta de alimentare cu apa, sa nu se mai cocoate prin paduri, dupa lemne de foc etc. Asta vor ei, si pentru toate acestea, si-au dat seama ca nu-ti trebuie prea multa scoala. Si de asta s-au convins doar adunand, pe degete, pe cei care, si cu votul lor, au ajuns pe primul scaun din primarie. Intelegand, totodata, ca sunt suficiente chiar si patru clase pentru un primar care poate da clasa, oricand, unuia cu facultate, cand este vorba despre avantaje mai degraba proprii, decat pentru intreaga colectivitate a localitatii care l-a ales. Ca atare, daca pana la urma, initiativa privind obligativitatea studiilor pe care trebuie sa le aiba candidatii la primarie va deveni obligatorie sau nu, ramane de vazut. Numai ca, la sfarsitul saptamanii trecute, alti parlamentari au venit cu o alta idee: alesii locali care sunt doctori si medici veterinari vor putea profesa si in timpul mandatului. Ca o initiativa a venit in completare a legii care permite numai profesorilor si scriitorilor sa-si continue activitatea cat timp se afla la carma unei comunitati. Insa, ideea de la care s-a plecat a fost ca , in mod special in mediul rural, cele doua profesii – doctori de oameni si doctori de animale – se intalnesc foarte rar, dandu-se, astfel, la o parte, bariera pentru exercitarea libera a acestor profesii, de catre alesii locali. Numai ca, luati la intrebari, o parte dintre parlamentarii initiatori ai acestei propuneri, ei insisi medici, au recunoscut ca se gandesc sa-si depuna candidatura la primaria asezarii in care-si au domiciliul. Ca atare, sa mai zici ca primarul nu se gandeste in primul rand la el si apoi la binele comunitatii! Insa, cum o fi daca aceasta initiativa va intra in vigoare? Cum sa nu voteze tata Leana si mos Tase pe candidatul X sau Z , medic veterinar de profesie, cand le va promite ca, daca va fi chemat sa asiste atunci cand le fata vaca sau iapa, va veni degraba la grajd, sa asiste la eveniment, lasand deoparte treburile primariei?! Sau, mai mult, cum sa nu puna stampila pe numele lu’ domn doctor care le va promite ca, si-n miez de noapte, daca va fi solicitat, va veni sa ia tensiunea si sa prescrie niscaiva buline ! Dar, daca si aceasta ultima initiativa va fi litera de lege, ramane, iarasi, de vazut !
Un lucru, este, insa, cert. Dincolo de tot soiul de initiative care, chipurile, ar modifica in bine activitatea din administratia publica locala, romanul nu mai poate fi pacalit. Avand el insusi scoala vietii, lovindu-se de prea multe usi inchise, de birocratie, de promisiuni desarte, nu va mai accepta sa fie mintit, inainte de a se duce la vot, in acest an. Dincolo de o diploma de BAC sau de cine stie ce facultati, romanul vrea sa aleaga cu adevarat un primar, unul care sa fie cu adevarat pentru comunitate. Nu mai vrea ca votul sau sa fie smuls pe promsiuni desarte, pentru ca este constient ca , in final, stampila va fi pusa pe …mere acre.
