Casele Hagi Buzila
Cel de-al treilea sediu al Magistratului a fost inchiriat in casele lui Hagi Petre Buzila.
Pe numele lui adevarat Petar Bogalov, acesta era un bulgar slivirean, destept, stiutor de carte, deosebit de harnic, de energic, de intreprinzator. Venit la Ploiesti, tanar si cu ceva bani, prin 1830-1832, s-a adaptat repede, a invatat perfect romaneste si a facut afaceri prospere. In cativa ani, dupa 1840, era deja toptangiu (angrosist) de lipscanie si bacanie si incepuse sa se implice si in viata publica. La 3 noiembrie 1843, a fost ales „madular al magistratului”, sub presedintia lui Baldovin.
In acel moment, i-a venit ideea sa construiasca un complex de imobile intr-un loc care atunci se deschidea, pe nou-taiata Calea Campinii, colt cu strada Brasoveni (viitoarea Calea Romana), loc cu mari perspective.
Se pare ca in planurile lui era amestecat si Baldovin, pentru ca, la 8 mai 1844, Buzila a obtinut de la municipalitate, la un pret scazut, tot locul de la aceasta rascruce. Apoi a inceput sa construiasca intr-un ritm intens, probabil dupa planurile arhitectului Slater.
Peste doi ani, erau gata trei edificii. Cel mai mare si mai impunator, cel din cot se gasea ceva mai la sud-est de actuala amplasare a Statuii Libertatii si a fost inchiriat Magistratului. Se pare ca acest lucru fusese stabilit de la inceput pentru ca indata ce a fost terminata a si fost pusa la dispozitia Magistratului, iar chiria a fost permanent moderata.
Magistratul si-a mutat aici cancelaria, cu mesele, dulapurile si arhiva, in ziua de 20 iulie 1846, de mutare ocupandu-se Costache Tosca, madular al magistratului „cu secsia enginereasca”. Foarte curand s-a mutat aici si Tribunalul si, peste ani, si Ocarmuirea judetului.
Edificiul, mult mai incapator si mai functional decat celalalt, avea un subsol cu bolti puternice, un parter si un etaj egale ca inaltime. Judecand dupa o casa vecina, la parter putea sa aiba 8-10 incaperi, iar la etaj 12-14. Fatada era alba, frumoasa, in stil clasic, cu ornamente de stucatura, cu peretii traversati de caneluri orizontale si de ferestre dreptunghiulare cu cate opt ochiuri de geam. Pe colt si pe mijlocul laturilor se ridicau impozante frontoane. Intrarea principala era destul de impunatoare, fiind amplasata pe coltul cladirii, cu o usa dubla si cateva trepte si avea deasupra un mic balcon. Pe cele doua laturi, cam la mijloc, sub celelalte doua frontoane si sub niste balcoane mai largi ca acela din colt, se deschideau doua ganguri, prin care oamenii si carutele sau trasurile puteau patrunde in curtea interioara, unde se mai gaseau si alte intrari.
Partea centrala a edificiului a revenit Magistratului, aripa de nord – administratiei, iar cea de est – Tribunalului. Aici a functionat municipalitatea ploiesteana timp de 23 de ani. (Fotografia edificiului este mai recenta, cam din anul 1936; in ultimul plan observandu-se Halele Centrale in constructie).
Paul D. POPESCU
