Cuvant la Duminica Vamesului si a Fariseului
Crestinismul este o invatatura pentru viata. In crestinism, credinciosii afla raspuns multumitor la marile intrebari ale vietii si la dorul dupa mantuire. Pe drept cuvant s-a numit viata crestina „viata in Hristos” adica trairea in asa fel incat sa se prelungeasca in viata noastra insusi Hristos, in lumina si in adevarul adus de El. Iata, astazi, avem in fata doi oameni inaintea lui Dumnezeu in rugaciune, cu doua stari sufletesti si cu doua cugete si atitudini diametral opuse: Unul sta mandru, ingamfat si dispretuitor, iar celalalt sta smerit, constient de conditia lui umana in fata lui Dumnezeu si a oamenilor. In ipostaza acestor doi oameni ne putem regasi fiecare dintre noi, fiindca nimeni nu poate trai singur. Ne aflam in legatura unii cu altii si prin credinta noastra suntem in legatura cu Dumnezeu. Dar nu este indiferenta atitudinea pe care o avem atat inaintea lui Dumnezeu, cat si inaintea oamenilor. Daca ne gandim la oricare dintre aceste legaturi ne putem da seama ca atitudinea vamesului este cea care ne aseaza pe adevarata coordonata a vietii in lume si a legaturii cu Dumnezeu. Pe cat de respingatoare este mandria si dispretul aratat de fariseu – chiar cand se afla in rugaciune pe atat de convingatoare si plina de intelepciune ne apare atitudinea vamesului. In fata divinitatii ca si in fata oamenilor nu mandria este aceea care ne da adevarata demnitate, caci ea ne desparte si de Dumnezeu si de oameni; pe cata vreme pe drumul smereniei, pe drumul unei munci cinstite, pe drumul respectului fata de Dumnezeu si fata de oameni, inaintam spre adevaratele „culmi ale vietii”. Smerenia sutelor de mii de crestini din primele veacuri ale crestinismului, in fata unei lumi plina de mandrie, de orgolii si de desconsiderare a demnitatii omenesti este aceea care a cucerit sufletele si a imblanzit popoarele barbare. Smerenia este virtutea care da omului adevaratul nimb al demnitatii. Despre Sf. Nicolae, spune troparul sau, ca a „castigat cu saracia cele bogate si cu smerenia pe cele inalte”. Randuiala inteleapta a slujbelor noastre dumnezeiesti a asezat, astazi, pilda celor doua atitudini pe care le putem avea, in fata lui Dumnezeu si a semenilor: mandria si smerenia. De ce oare ? Pentru ca, de astazi, incepe ciclul unor rugaciuni si cantari foarte frumoase in Sfanta Biserica pentru pregatirea si apropierea noastra de marea sarbatoare a Invierii Domnului. Pentru aceea, Sfanta Biserica ne cheama la rugaciune cucernica, la smerenie, impacare si buna intelegere. Este lucrul duhovnicesc pe care se cuvine sa-l facem cu totii. Sa revenim cu totii la aceste rugaciuni sfinte, in scoala smereniei, cu constiinta treaza si cu iubire frateasca unul fata de altul.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
