Pentru cei ce au citit “Legendele Romanilor” numele de mai sus apare cunoscut. Numai ca persoana din legenda este o femeie adulta, razboinica si viteaza care il insotea pe Mihai Viteazul in batalii si se spune chiar ca i-ar fi salvat viata. Noi ne vom opri insa asupra personajului real si vom aduna ceea ce se mai pastreaza din biografia ei.
Tudora era fiica lui Mihai Grecu din Targsor, mare negustor, care, inca din ultimele decenii ale secolului al XVI-lea incepuse sa cumpere ocini, parti de sate si de mosii, vii, mori.
In timpul domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601) devenind om de afaceri al acestuia, a prosperat mult, marindu-si domeniul si ridicandu-si curti la Targsor, unde domnitorul a poposit adeseori. Mihai l-a ridicat la rang boieresc.
Dintre copiii care au ajuns adulti, Tudora era a doua, avand o sora mai mare, casatorita foarte devreme cu un boiernas. Mama sa a murit la nastere sau curand dupa aceea, dar tatal ei a mai avut, cu alte sotii, cativa copii, cel mai mic ajungand chiar domnitor al Tarii Romanesti (Antonie Voda din Popesti). Tudora s-a nascut curand dupa 1580. Era foc de desteapta si a avut norocul ca o ruda indepartata, calugar la Manastirea Margineni, beteag, sa stea la ei vreo doi ani, in care timp a invatat-o sa scrie, sa citeasca si sa faca socoteli. Foarte repede a ajuns sa cunoasca toate rosturile casei. Cand Tudora avea vreo zece ani, tatal ei, satul de tiitoare si de ibovnice, s-a recasatorit cu o fata de boier nu cu mult mai in varsta ca ea, speriata de sotul ei si de viata de aici. Tudora s-a aratat prietenoasa, luandu-i apararea fata de tatal ei, silind slugile s-o respecte si s-o asculte. Dupa doi copii morti, ea a nascut un baiat, Neagu (Neagoe) care va ajunge, dupa decenii, pretendent la tronul Tarii Romanesti. Cum, dupa nastere, tanara mama s-a imbolnavit si peste putina vreme a murit, Tudora l-a crescut pe micul Negut. De altfel, pe la 12 ani, ea a devenit stapana necontestata a casei: ea tinea cheile de la beciuri, de la camara, de la chelar si de la hambar.
Robii, roabele, slugile o stiau de frica, iar tatal ei o asculta intru totul. Cam in vremea aceea Mihai Viteazul a inceput sa poposeasca destul de des la curtile din Targsor, fie ca venea la vanatoare, fie dupa afaceri cu omul sau de credinta, fie cu treburi ale domniei.
Tudorita s-a indragostit nebuneste de voievod. Nu mai lasa pe nimeni sa se apropie de el, ea ii ducea de mancare, ea ii aducea bautura, ea il spala pe picioare. Pe domn il distrau si il incantau vioiciunea, istetimea, spiritul fetii, dar atat. Lui ii placeau femeile implinite, cu carne pe ele; si Doamna Stanca si mai toate ibovnicele lui erau inalte, trupese…
Numai ca Tudora crestea si, in primavara anului 1597, cand domnitorul a stat mai mult prin partile acestea, in legatura cu intemeierea targului Ploiestilor, va fi bagat si el de seama ca nu mai era o copila, ci o fata voinicuta, frumoasa foc, cu mult haz si cu vino-ncoace. Chiar daca atunci nu se va fi intamplat mai mult decat cateva sarutari si dezmierdari, un an mai tarziu voievodul nu si-a mai putut stapani pofta. In orice caz, in toamna anului 1598, Tudorita “ramasese grea”, era mandra si fericita de acest fapt. A nascut o fetita, prin aprilie sau mai 1599.
Desigur, Mihai Viteazul a aflat vestea si s-a bucurat ca este fata, un baiat bastard ar fi incurcat mult treburile unei eventuale succesiuni la tron. Oricum, in primele zile ale lui octombrie, cand a stat la Ploiesti, pregatind campania din Transilvania, si-a gasit timp sa dea o fuga pana la Targsor, sa-si tina fetita in brate, gest care echivala cu o recunoastere a paternitatii. Probabil ca atunci au si botezat-o cu numele de Marula si, cu acest prilej, a daruit-o pe Tudora cu mosii si alte scumpeturi.
Dupa moartea lui Mihai Viteazul, Tudora nu s-a mai consolat niciodata. A refuzat orice cerere in casatorie si a ramas la Targsor sa aiba grija de casa si averea tatalui ei, sa-si creasca fratii mai mici si, bineinteles, fiica.
Marula a crescut repede mare si frumoasa. Pe la 15-16 ani, mama ei a casatorit-o cu un mare boier – Socol Cornateanu, din Razvad. Jupaneasa Marula a mai trait vreo doua decenii, a avut copii si s-a implicat si intr-un proces de mostenire a unei parti a averii lui Mihai Viteazul. I s-a recunoscut calitatea de fiica a Voievodului, dar a pierdut procesul, deoarece scrisoarea-testament pe care isi baza pretentiile fusese falsificata. Marula si-a implinit rostul in viata. A avut copii si, desi nu a trait prea multi ani, i-a crescut si i-a vazut marisori. Impreuna cu sotul ei, a ctitorit biserica din Razvad, unde a si fost ingropata. Tudora incetase din viata, probabil cu icoana lui Mihai Viteazul in minte, fiind ingropata la Targsor.
Paul D.POPESCU
