Casa doctor Vasiliu
Saptamana trecuta am vorbit despre proprietarul acestei case – dr. C. Vasiliu – ca despre unul dintre cei mai renumiti medici ploiesteni din vechea generatie.
Dar el nu a fost numai medic, ci a desfasurat si o bogata activitate culturala si patriotica.
A fost un bun condeier, numele lui aparand sub multe articole si note publicate in diverse periodice, din care amintim „Amintirile” aparute in „Gazeta cartilor” a lui D. Munteanu Ramnic.
A fost si autorul unor aparitii editoriale din diverse domenii. Din domeniul medicinei amintim: – Despre maduva oaselor (1883), – Doua observatiuni clinice la Spitalul Schuller (1904), – Cateva consideratiuni asupra procedurilor celor mai inlesnicioase si mai inofensive de intermediere in avorturile incomplete (1906), – Sfaturi catre mame (1925). A publicat si cateva lucrari din domeniul deontologiei medicale: – Exercitiul medicinei in tara (1909), – Onoarea medicala (1912), O conferinta (1915). O seama de lucrari ale lui sunt nepretuite pentru istoria medicinii locale: monografii ale unor institutiii medicale, rapoarte stiintifice ale Spitalului Schuller pe diversi ani, rapoarte asupra igienei publice si starii sanitare a orasului Ploiesti, prezentarea activitatii societatii de Cruce Rosie etc.
Am mai adauga interesantele „Insemnari de campanie” din razboiul din 1913, la care a participat in calitate de locotenent-colonel medic, dovedind o comportare eroica in lupta cu holera. A sprijinit multe actiuni culturale si patriotice si chiar a initiat unele. A fost presedintele comitetului pentru ridicarea unui monument al domnitorului Al. Ioan Cuza la Ploiesti (care nu s-a realizat insa), a avut calitatea de vicepresedinte al veteranilor de razboi Prahova, dar si de membru in comitetul „Crucii Rosii” – Ploiesti etc. A contribuit la instruirea cercetasilor prahoveni, lui revenindu-i partea medicala. Circa 50 de cercetasi invatacei ai sai s-au inrolat voluntari, activand in timpul primului razboi ca sanitari in spitalele din spatele frontului, in Moldova, trei dintre ei pierind de tifos exantematic.
Nu putem incheia evocarea noastra fara sa spunem ca aceasta casa l-a gazduit, in mai multe randuri, pe celebrul Badea Cartan.
Gheorghe Badea (1849-1911) a fost un cioban din Cartisoara, istet la minte, autodidact, plin de un patriotism nativ. Dupa 1867 (dualismul austro-ungar) persecutarea romanilor s-a intensificat in Transilvania. Ca sa scape de ea, Badea Cartan a reusit sa fuga cu cateva oi peste munti si a ciobanit cativa ani prin judetul Ialomita. In razboiul din 1877 s-a oferit voluntar. A facut apoi, pe jos, doua drumuri pana la Roma sa vada, cu ochii lui, Columna lui Traian, actul de nastere al poporului roman. Sprijinit de Liga Culturala, si-a asumat o sarcina grea pe care a indeplinit-o timp de mai bine de doua decenii. Colecta carti din „Regat” si le daruia taranilor de acolo insetati de carte romaneasca.
In casa doctorului Vasiliu, Badea Cartan era primit totdeauna cu bratele deschise. Aici era primul popas cand venea din Ardeal si ultimul cand se intorcea. Gasea aici tot ce-i trebuia: un pat curat si moale, primeneli, o masa imbelsugata, ascultatori atenti, incurajari. Trecea drumul, impreuna cu gazda sa, la Liceul „Sfintii Petru si Pavel” unde le vorbea elevilor si facea apel la ei pentru carti. Doctorul Vasiliu, care il astepta cu trasura la gara, dupa doua zile, il conducea iar la gara, vizitiul lui ii urca desagii grei cu carti in tren, ca sa-i duca, numai el stie cum, clandestin, peste munti. Apoi dadea telefon prietenilor lui de la Sinaia sa-l astepte…
Paul D. POPESCU
