Magistratul
Pana la Regulamentul Organic, Ploiestii (ca si celelalte orase ale tarii) nu au avut o „municipalitate”, o institutie care sa conduca urbea. „Regulamentul pentru sfaturile orasenesti de prin orasele Principatului Valahiei” din 12 noiembrie 1832 stabilea ca toti orasenii trecuti de 25 de ani, care aveau o proprietate in valoare de 2.000 de lei sau plateau o chirie de cel putin 300 de lei alegeau, pe mahalale reprezentantii lor in „sfatul” orasenesc. Acesti „alesi ai mahalalelor”, alegeau, la randul lor „magistratul”, un organ condus de un prezident, doi „cileni” (membri) si un secretar. Potrivit legii, magistratul lua toate masurile pentru bunul mers al urbei si pentru colectarea taxelor si a impozitelor. El trebuia sa aiba un sediu („casa sfatului”) si o „cutie” (vistierie).
In Ploiesti, la data aceea, nu exista niciun fel de cladire publica pentru a fi folosita ca sediu, trebuind sa se recurga la inchiriere.
Nu cunoastem exact locul in care a functionat, la inceput, magistratul. Proprietareasa era „Patrana, sotia raposatului, nume care nu o scoate din anonimat, necunoscand numele sotului decedat.
Stim doar ca era o casa mai mare, cu grajduri si cu curte, iar chiria era de 750 de lei pe an.
Pe 1 august 1836, magistratul s-a mutat intr-un nou sediu, mai central, poate mai mare si poate cu chirie mai mica. Imobilul, care exista si acum (pe str. Dr. Bagdazar, vizavi de Tribunal), fusese construit prin 1832-1833 pentru boierul Gheorghe (Iordache) Cantacuzino, care il si locuise timp de mai bine de trei ani. Fiind insa ales in „Divan” (Obsteasca Obisnuita Adunare) si saturandu-se sa faca naveta cu diligenta, l-a inchiriat municipalitatii. Probabil ca edificiul era mai mare decat astazi pentru ca, in curand, a fost adusa aici si „administratia” judetului Prahova. Tot aici isi aveau sediul si politia locala si „tulumbagiii” (pompierii).
Magistratul a lucrat aici timp de zece ani. Domnitorul George Bibescu care l-a inspectat in cateva randuri a gasit conditiile de aici necorespunzatoare si a cerut muncipalitatii sa-si gaseasca alt sediu. Dupa mutarea magistratului (1846), administratia judetului (Prefectura) a mai ramas aici doi ani, dupa care imobilul a fost inchiriat unor particulari si apoi vandut.
Prin anii 1853-1854, noul proprietar a angajat pe arhitectul Ion Jipa, care a renovat casa, dandu-i aspectul din fotografie (care a fost facuta un secol mai tarziu), aspect pastrat pana in preajma anului 2000. Atunci a avut loc o noua renovare, al carei rezultat este cladirea de astazi.
Paul D. POPESCU
