Elena Cantacuzino (I)
Elena Cantacuzino, este, fara indoiala, cea mai marcanta personalitate feminina din intregul Ev Mediu romanesc. A fost fiica de domnitor, mama de domnitor si avea sa fie – postum – soacra si bunica de domnitor. Desi nu a fost niciodata pe tron, a fost numita in tot timpul vietii ei cu „doamna” Elina sau Ilina, caz unic la noi, si nu jupaneasa.
Tatal ei a fost Radu Serban, mare boier si capitan de osti al lui Mihai Viteazul, care l-a apreciat mult pentru bravura si loialitatea lui. In anul 1602, a fost ales de boierii credinciosi lui Mihai, domnitor al Tarii Romanesti, domnie pe care a stiut s-o pastreze timp de aproape un deceniu, in lupta cu pretendentul Simion Movila, cu tatarii, cu turcii, cu Gavriil Bathory.
Inainte de a se urca pe tron, Radu Serban a avut un copil, un baiat, Constantin Serban, cu o ibovnica din mica boierime. A fost nevoit sa-l recunoasca drept fiu al sau, dar atat. Si-a inzestrat ibovnica si cu cateva mosii, ca sa-l poata creste si el n-a avut niciodata loc in casa sau la curtea tatalui sau.
Ajuns pe tron, s-a casatorit cu Elina, ultima membra a marii familii a boierilor Margineni. Ea i-a adus ca zestre un domeniu cuprinzand aproape toata Valea Prahovei si a Cricovului Dulce, la care a adaugat mosiile sale. Elina Margineanca era o femeie frumoasa, chibzuita si mai ales de neam mare si cu o zestre uriasa, ceea ce a facut ca sotul ei sa tina la ea si s-o respecte, chiar foarte mult la nivelul conceptiilor de atunci. A fost o doamna a tarii, respectata si chiar indragita de multe dintre jupanesele marilor boieri.
Curand dupa casatorie, cei doi au avut o fata pe care au botezat-o domnita Ancuta. De-abia spre sfarsitul domniei lui Radu Serban, Doamna Elina a ramas din nou insarcinata. In acest timp insa sotul ei si-a pierdut tronul si a trebuit sa paraseasca tara. Era, insa, destul de viteaz pentru ca sa nu plece in graba, ci a avut timpul sa-si ia, intr-un convoi nesfarsit de care, toate bogatiile, banii, bijuteriile, imbracamintile scumpe, covoarele orientale, multe, multe alimente si bineinteles trasurile, caii preferati si slugile, si robii cei mai de credinta. Au plecat la Moldova si au gasit gazduire la Suceava.
Aici, in septembrie sau octombrie 1611, Doamna Elina naste o a doua fetita careia i s-a dat chiar numele mamei sale, Elena. Botezul l-a efectuat, foarte curand, insusi Mitropolitul Moldovei, Anastasie Crimca, invatatul care a creat acea minune artistica, Dragomirna.
Indata ce lauza a putut suporta drumul, Radu Serban si-a luat avutul si familia si a trecut in Polonia, iar de acolo la Viena, unde a ajuns in decembrie 1611.
Radu Serban a fost bine primit de imparat, care i-a pus la dispozitie un domeniu si un mic palat ca resedinta, in asteptarea unui moment favorabil pentru readucerea lui pe tronul Tarii Romanesti. La Viena, domnita Elina si-a trait toata copilaria si adolescenta. S-a aratat dornica de invatatura si a avut de mica dascali care s-o invete, ba a stat cativa ani si intr-un pension de calugarite. Elina avea 9 ani cand a ramas orfana, Radu Serban incetand din viata la 13 martie 1620. Ramanand in grija mamei sale, viata domnitei nu s-a schimbat prea mult, decat ca au trebuit sa se multumeasca avand mai putin, sa traiasca mai modest.
Cum se facuse frumoasa, tinerii nobili si bogati au inceput sa roiasca pe langa ea. Timp de vreo doi-trei ani, de acord cu mama ei, a respins pe toti petitorii, pe motiv ca este prea tanara…
Paul D. POPESCU
