Casa Costel Petrescu, desi nu si-a schimbat deloc – cel putin in exterior – infatisarea initiala, nu mai are prestanta de odinioara din cauza vecinatatilor. Intr-adevar in anii ‘30, cand a fost ridicat edificiul, conformatia locului era alta.
Strada Constantin Stoicescu (in prezent Armoniei) nu avea traseul de acum, oprindu-se in Mihai Bravu, ci traversa aceasta artera si ajungea in Buna Vestire. Casa avea deci o curte mult mai mare (frumos aranjata) cu iesire in doua strazi. Dincolo de strada Armoniei, cam la 200 de metri de fatada acestui edificiu se gasea acea bijuterie arhitectonica, Liceul “Despina Doamna” (care a fost distrus la 5 aprilie 1944 de bombardamentul aerian). La nord, spre strada Mihai Bravu, se gaseau casele lui Marchizini, mare viticultor, cu depozitul lui de vinuri, care era destul de departe de casa amintita si care, desi avea etaj, nu era mai inalta ca ea.
Acum lucrurile stau cu totul altfel. Cladirile vecine s-au etajat, s-au extins, s-au supraetajat, i-au oferit niste calcane noi, iar in fata, si peste fosta strada s-a inaltat, falnic, gigantic, Palatul Parchetului. Si, totusi, casa despre care vorbim nu a pierdut nimic din cauza noilor sale vecinatati. Este adevarat ca pare mai mica, dar pare ca asta ii sporeste farmecul si aspectul de mica bijuterie arhitectonica. Nu stim cine ii este autorul, dar ne vine sa credem ca este Constantin Iotzu care, la inceputul anilor ‘30, lucra in Ploiesti si a carui maniera pare sa fie prezenta. Multimea volumelor, imbinate armonios prin unghiuri drepte, arcadele circulare sprijinite pe coloane zvelte (uneori perechi), albul fatadelor care nu mai apare astfel in contrast cu albul “strident” care tiveste toate arcadele si ferestrele – dau un vag aer maur edificiului.
Constantin T.Petrescu a fost un avocat cunoscut la vremea lui. Intrase in Baroul de Prahova, nu era un mare penalist cu succese rasunatoare la bara, dar se pricepea ca nimeni altul in afaceri cu petrol, cunostea toate chichitele legislatiei. Dupa o vreme, a inceput sa se imbogateasca si a inceput sa doreasca sa se mute din casa veche unde locuia, din strada Gh.Gr. Cantacuzino nr.28 a cumparat locul acesta, a pus sa fie construita casa si probabil, prin 1934 s-a mutat in ea. Interioarele erau si mai frumoase decat exterioarele. Curand dupa aceea, Costel Petrescu s-a pensionat pentru ca in 1937, nu-l mai gasim pe lista avocatilor baroului local. Se va muta la Bucuresti peste cativa ani, inchiriind imobilul. Primul chirias a fost Caminul Cultural orasenesc “Voevodul Mihai”.
In interioarele splendide, variate, ornamentate rafinat s-a desfasurat o frumoasa activitate culturala, artistica, patriotica. Presedinte al caminului era preotul Gh.Dima, iar directorul si sufletul intregii activitati – avocatul Romulus Spirescu. A fost atrasa in activitate nu numai tinerimea din licee si facultati, dar si foarte multi intelectuali.
Dupa desfiintarea caminului, imobilul a ramas o vreme neocupat, dupa care a fost atribuit Casei Pionierilor care, pentru a-si mari spatiul a construit in spate un nou pavilion, cu etaj, mare, incapator, dar fara rafinamentul arhitectonic al edificiului principal.
Dupa trei decenii de functionare aici, Casa Pionierilor a fost mutata in alta cladire, iar aceasta a fost repartizata procuraturii. Devenita parchet, aceasta si-a ridicat sediul despre care am amintit la inceputul acestui text.
Paul D.POPESCU
