Pana pe 31 decembrie 2007, in Azuga, existau doua colonii de etnici romi. Prima, pe Strada Umbroasa, numarand aproximativ 250 de persoane, iar a doua – la intrarea in localitate – dinspre Busteni, in cladirea cunoscuta cu numele de Fabrica de Salam. Aici traiau aproximativ 50 de persoane.
Ziua de 1 ianuarie le-a adus romilor de la Salam un parjol pustiitor in batatura. La ora 10 dimineata, imobilul in care se aciuasera cu 13 ani in urma a luat foc si s-a facut scrum. Din cate se pare, flacarile care i-au lasat fara acoperis deasupra capului au plecat de la fitilul unei lumanari. O batrana de 78 de ani, care traia intr-una dintre incaperile de la etajul cladirii, obisnuia sa-si lumineze odaia cu un opait. Candela nesupravegheata a varstnicei s-ar fi rasturnat, incendiind intreaga cladire. Toata lumea era acasa, insa, fiind prima dimineata de dupa Revelion, dormeau cu totii dusi. Pana si-au dat ei seama ca imobilul in care se odihneau se transformase intr-o torta, flacarile deja pusesera stapanire pe casa. Abia au mai avut vreme sa-si stranga copiii si sa iasa afara. Hainele, actele si restul calabalacului, adunat in peste un deceniu, le-au fost mistuite de flacari.
„As fi aruncat copiii in aer!”
Pana la gasirea altei solutii, autoritatile i-au adapostit in sala de sport, pe niste paturi de campanie. Le-au dat paturi si perne, si le-au zis sa nu dispara nimic, fiindca toate bunurile sunt trecute pe inventar. De imbracat, romii s-au imbracat cu ce-au primit de la rude si cunostinte. Desi sala de sport este incalzita, din cauza gerului de-afara, gradele Celsius nu prisosesc deloc in stabilimentul in care au fost cazati. Ca sa li se faca mai cald, din cand in cand, pun de-un minifotbal, tragand la portile zdrentuite cu care extrem de paupera sala de sport este dotata.
Sinistratii nu stiu nici ei cati sunt cu exactitate. Pentru a face un recensamant fulger, e necesara scrierea pe raboj a fiecarei familii, cu toti copiii, bunicii, unchii si matusile care ii sunt arondati. Un pusti primeste 1 leu si e trimis sa cumpere un carnetel. Baiatul se intoarce repede si, sufland in mina inghetata a pixului, o femeie incepe sa-si noteze toti convivii pe care si-i aduce aminte.
La rastimpuri, romii discuta pe seama viitorului loc in care vor fi mutati. Unii se vad dusi in restaurantul fostului popas „Cateaua lesinata”, altii – intr-o cladire dezafectata din centru, unde, odinioara, a functionat ocolul silvic. Ambele imobile sunt, insa, proprietati private, asa ca sinistratii urzesc scenarii de prisos.
Un barbat, pe nume Marin, povesteste ca, in dupa-amiaza dezastrului, pentru a grabi venirea primarului la fata locului, a fost la un pas de a arunca in aer o butelie plina cu gaz. „Stransesem toti copiii in jurul unei butelii si am amenintat ca, daca nu vine primarul, o s-o arunc in aer. In felul asta, as fi dat foc si la o casa invecinata, sa ardem cu totii”. Ipotetica pruncucidere cu care barbatul se lauda ca ar fi amenintat autoritatile din Azuga este aprobata si de ceilalti romi. „Ce importanta ar mai fi avut ca mureau arsi, daca tot n-aveau unde sta?”, spune un tanar, tata al unui singur copil.
„Vedeti ce orgoliosi sunt?”
Vorbele clevetitoare la adresa administratiei locale inceteaza cand in sala de sport isi face aparitia viceprimarul Claudiu Ivascu. Le-a adus cateva sacose cu mezeluri, paine, cozonaci, apa minerala si Fanta. Fiecare cap de familie ia cate putin sau isi trimite copiii sa primeasca hrana distribuita de vice.
Marin – cel cu ideea aruncarii in aer a buteliei – este mai indaratnic din fire. Din bratul de carnati si lebarvursti cu care vicele a deschis usile salii de sport, se codeste sa apuce si cel mai neinsemnat flintic. Sa nu se zica, dupa aceea, ca lui i s-a dat de pomana ceva. El n-are nevoie de nimic gratis, fiindca ai lui copii sunt mari si au banii lor. O sticla de apa plata se-nvoieste, pana la urma, sa primeasca.
„Vedeti ce orgoliosi sunt? Sunt foarte mandri!”, spune viceprimarul in soapta, confirmandu-si teoria ca mandria romilor a luat-o cu mult inaintea emanciparii lor materiale.
Intre mezelurile, cozonacii si bauturile pe care Ivascu le-a adus, straluceste o rulada din carne de porc. Imediat ce e scoasa din sacosa, apare si dilema impartirii ei. Dupa ce se uita cateva clipe in jur, vicele o inmaneaza sinistratilor cu recomandarea de a o felia frateste.
Nu de mancare ar avea romii cea mai mare nevoie, ci de medicamente pentru copii. Din cauza frigului, multi au racit si abia mai respira. Nici vorba, insa, de mers la doctor. Ar vrea sa li se aduca medicamentele tot asa cum au primit si hainele: in pungi legate fedeles. Sa mearga cineva la farmacie si sa cumpere de-acolo stiu ei ce. Vicele promite sa se intereseze si de aceasta problema. Inainte de a pleca, ii indeamna sa-si culce copiii la rude, sa nu-i lase sa doarma noaptea in sala de sport. Sfatul sau are putine sanse de a se materializa insa. Rudele romilor napastuiti de incendiu au familii foarte numeroase si abia gasesc un loc cald pentru ele insele in timpul noptii.
Ajutor guvernamental
Potrivit viceprimarului Ivascu, in prima faza, sinistratii vor fi adapostiti in niste locuinte de necesitate, in forma de vagoane, pe care administratia locala urmeaza sa le cumpere. Acestea ar urma sa soseasca in maximum doua saptamani. Pretul modulelor nu este cunoscut inca, la nivelul Primariei. In timp ce Ivascu spune ca locuintele de necesitate ar costa in jur de 3.000 de lei, edilul Adrian Purcaru vorbeste de cateva zeci de mii de lei pentru un vagon. „Voi face o cerere pentru a primi un ajutor guvernamental de 5 miliarde de lei vechi, in vederea achizitionarii acestor locuinte. Daca tot cumparam astfel de module pentru a adaposti cele noua familii ramase acum in strada, ar fi bine sa mai achizitionam cinci sau sase in plus. In Azuga, sunt cateva familii care traiesc in imobile revendicate si care, maine-poimaine, vor ramane pe drumuri. Va trebui ca, in acel moment, sa avem unde sa le cazam si pe ele”, ne-a spus Purcaru.
Ironia sortii face ca, inainte de a se muta la Fabrica de Salam, o parte dintre sinistratii acestui incendiu mai ramasesera o data pe drumuri tot din cauza unui foc. La vremea aceea o casa de pe Strada Independentei arsese din temelii, fapt ce i-a obligat sa se grupeze .
Din cate se pare, cadirea care a ars pe 1 ianuarie – o improvizatie cu ziduri vechi de aproape un secol – ar urma sa fie demolata in momentul construirii autostrazii.
Ionut STANESCU
