” Nu pretind nimic altceva decat intrarea in normalitate a instantei”
– Care a fost prima masura pe care ati luat-o din momentul in care ati preluat functia de presedinte al Tribunalului Prahova ?
-Intrarea in normalitate. S-a procedat astfel incat sa nu mai existe suspiciunile care planau in ceea ce priveste actul de justitie. Paza asigurata de catre jandarmi si de catre personalul nostru, la birourile judecatorilor, a fost reintrodusa, astfel incat sa nu mai intre oricine pentru a studia un dosar. Practic, orice informatie solicitata de catre o parte interesata va trebui sa fie facuta intr-un cadru strict legal si transparent. Nu as vrea ca la Arhiva, de exemplu, un avocat sa fie tratat preferential, deci nu pretind nimic altceva decat revenirea la o stare de normalitate.
– Se poate spune ca, in perioada de interimat, a existat o bulversare in tribunal ?
– Nu neaparat bulversare, ci mai degraba unele disfunctionalitati. Cine cauta scuza in faptul ca, timp de peste un an si jumatate, Tribunalul Prahova nu a avut conducere stabila, se prevaleaza de un lucru pueril. Personal, am vazut situatii cand o condica de la Arhiva, in loc sa stea unde ii era locul, era in biroul de grefieri. Sigur, caz izolat, dar odata precedentul creat… Nu in ultimul rand, era un du-te vino prin instanta. Aceasta situatie ne expunea la riscuri gratuite. Asadar, prin aceasta masura amintita, se va inlatura cu totul suspiciunea vizavi de modul in care se infaptuieste actul de justitie. Revenind la perioada de interimat; lucrurile au scapat un pic de sub control, din cauza faptului ca o anumita parte din personal a inteles gresit rostul unui presedinte. In principiu, este bine a fi stiut ca, indiferent ca esti numit pe functie sau ca asiguri conducerea provizoriu, tot presedinte esti, iar personalul trebuie sa se conformeze regulilor minime care trebuie sa existe intr-o institutie. Si asta cu atat mai mult cu cat este vorba despre o instanta, nu despre o fabrica.
– Dupa ce ati castigat concursul, ati spus ca aceasta functie este o provocare…
– Revin si adaug: presedintia tribunalului inseamna asumarea raspunderii. Disfunctionalitati sau greutati au fost si vor fi. Ce-i drept, cand eram in postura de judecator, doar ma gandeam la cam ceea ce poate sau trebuie sa faca un presedinte. Acum, imi dau seama ca sunt probleme, sunt greutati, este o oarecare inertie …. Sunt multe de pus pe fagasul normal.
– Pentru prima data, conducerea este asigurata de trei femei. Este un avantaj sau un dezavantaj ?
– Cred ca este avantaj. Faptul ca administrarea instantei este asigurata de catre trei femei nu poate sa dauneze. Ba, as indrazni sa afirm, va exista un mai pronuntat spirit gospodaresc.
– Care este situatia la instantele inferioare ?
– Chiar saptamana trecuta am avut o intalnire cu presedintii judecatoriilor din teritoriu. Ne-am precizat, reciproc, punctele de vedere. Am spus ce asteapta conducerea tribunalului de la ei, am intrebat care le sunt doleantele. Ce-i drept, cunosteam problemele, si, in masura in care se va putea, probabil, in acest mandat , vor fi si rezolvate.
– Care sunt judecatoriile cu cele mai mari probleme ?
– La Campina, de exemplu, trebuie consolidata cladirea. Sunt niste conditii acolo, care numai unei judecatorii nu ii pot fi atribuite. De asemenea, la Mizil, sediul este vechi, si, chiar daca este o instanta cu volum mai mic de activitate, in comparatie cu celelalte, acest lucru nu inseamna ca trebuie neglijata. Cat priveste Valeniul, problema, in mare, s-a rezolvat, judecatoria mutandu-se, cu chirie, intr-un sediu care raspunde necesitatilor. Situatia de la Judecatoria Ploiesti este delicata. Spatiul, de exemplu. Si aici nu ma refer doar la birourile magistratilor, unde stau inghesuiti, intr-o sala, chiar si 11 judecatori, dar si la Arhiva. In privinta acesteia din urma, pentru a mai face loc, am dispus mutarea a 20.000 de dosare in alt sediu.
– Va pare rau acum, la trei saptamani de la instalare, ca ocupati aceasta functie ?
– Nu este vorba despre regret, ci de faptul ca abia acum imi dau seama ce inseamna sa conduci un tribunal. Pe de alta parte, asumarea raspunderii, de care aminteam mai sus, nu o voi putea realiza singura. Mizez pe ajutorul celor doi vicepresedinti – Ionela Liliana Anton si Sorina Gabriela Prepelita. Nu in ultimul rand, pe intelegerea intregului personal. In acest context, sunt convinsa de faptul ca, la finalul mandatului nostru, vom avea cu ce ne mandri. Aici vreau a se intelege ca nu va fi meritul conducerii, ci al intregului colectiv care isi desfasoara activitatea in cadrul acestei instante.
FL.TANASESCU
