Pamantul a intrat intr-o noua era geologica: antropocena. Acest neologism a fost propus de olandezul Paul Crutzen, laureat al premiului Nobel pentru chimie in 1995, pentru a descrie impactul crescand al umanitatii asupra biosferei. Aceasta perioada a inceput, potrivit acestuia, in jurul anului 1800, odata cu societatea industriala, caracterizata prin folosirea masiva a hidrocarburilor. De atunci, concentratia de dioxid de carbon din atmosfera produsa de arderea lor n-a incetat sa creasca. Acumularea acestui gaz cu efect de sera contribuie la incalzirea planetei.
Dupa ce, in ultimii 50 de ani, a modificat mediul ca niciodata, perturband masinaria climatica si deteriorand echilibrul biosferei ca niciodata, specia umana – care a devenit „o forta geofizica planetara” – trebuie sa actioneze imediat pentru a limita degradarea. Dar este oare capabila sa redreseze situatia? Aceasta este intrebarea pe care si-o pun Paul Crutzen, Will Steffen, specialist in ecologie la Universitatea din Canberra si John McNeil, profesor de istorie la School of Foreign Service din Washington.
Potrivit acestora, ne aflam in etapa a doua a perioadei (1945 – 2015), pe care o denumesc „marea accelerare”. „Marea accelerare a atins un stadiu critic, avand in vedere faptul ca 60% din serviciile furnizate de ecosistemele terestre sunt deja degradate”, sustin cercetatorii.
Unul dintre punctele pozitive surprinse de cei trei este faptul ca, in perioada 1980 – 2000, oamenii au avut un grad mai ridicat de constientizare a pericolelor la care supun mediul din cauza activitatilor lor. Drept dovada stau numeroasele intruniri internationale pe teme climatice din 2007 si lucrarile stiintifice de pe acest subiect.
Cercetatorii propun, insa, trei solutii care sa ajute omenirea sa faca fata celei de-a treia etape a antropocenei. Prima solutie („business as usual”) consta in nemodificarea obiceiurilor noastre, sperand ca adaptabilitatea umana si economia de piata vor permite descurcarea cu schimbarile de mediu. Aceasta solutie are „riscuri considerabile”, potrivit cercetatorilor, care sustin ca ar fi prea tarziu cand ne vom decide sa luam masurile necesare.
A doua optiune („mitigation”) vizeaza atenuarea considerabila a influentei omului asupra Terrei printr-o mai buna gestionare a mediului. Aceasta solutie implica folosirea noilor tehnologii sau o gestionare mai inteleapta a resurselor terestre. „Aceste tendinte catre mai putin materialism vor fi destul de puternice cat sa declanseze tranzitia societatii noastre catre o dezvoltare durabila?”, se intreaba cercetatorii.
Daca acest lucru nu va fi posibil si incalzirea globala va fi prea brutala, ramane a treia solutie care consta in punerea in functiune a geo-ingineriei climatice. Aceasta alegere implica manipulari puternice asupra mediului la scara mondiala, pentru a contrabalansa activitatile umane.
