Leon CHIRILA
Cand la vremea lansarii candidaturilor pentru alegerile in Parlamentul European, liderul Partidului Conservator – nimeni altul decat Dan Voiculescu, alias Felix – se referea la un „plan comun de actiune alaturi de PSD si PNL”, subliniind ca „vom negocia fara niciun fel de rezerva”, am considerat ca l-a luat gura pe dinainte. Credeam, astfel, ca dupa ce le-a tras teapa social-democratilor imediat ce s-au vazut trasi de acestia in Parlamentul Romaniei, conservatorilor le-a revenit bunul simt in minte si macar se vor mai abtine de la astfel de proiecte. Mai ales ca tot in acea perioada, mai primisera si eticheta cea mai corecta de la cel in tabara caruia fugise: „solutie imorala”. M-am inselat, insa, si observ ca inclusiv in politica celor ce-si spun conservatori, naravul din fire n-are lecuire.
Urmarind cu atentie primul mare eveniment al anului de pe scena noastra politica – respectiv congresul PC – aveam sa aflu, din discursul aceluiasi lider, de aceasta data demisionar, ca in mintea lui clocesc, in continuare, aceleasi nazbatii politice. Ce a declarat Voiculescu in plenul forumului conservator? Ca „trebuie sa cautam caile sa revenim la putere!” Da, fara niciun pic de jena, fara simtul realitatii, acest Felix, derutant si parsiv, vrea sa revina la guvernare, desi nici pana acum formatiunea sa nu a reusit sa sara peste stacheta de 5% pentru Parlament, iar de-acum inainte, dupa circul de la congres, va fi imposibil. Dar, in perfidia sa – careia, cu siguranta, ii spune tactica politica – se-arunca orbeste spre locurile din fata ale scenei noastre politice, facand abstractie, voit, de faptul ca totusi, lumea – cetateanul cu drept de vot – a rezervat astfel de locuri pentru altii. „PC va participa, oricand, la orice constructie politica responsabila, care are in centru autoritatea, ordinea si competitia” – declara, cu nonsalanta, dl Felix, trecand inca o data, cu nesimtire, peste momentul tradarii din decembrie 2004. Crede, oare, liderul conservator – caci tot el a ramas seful, chiar daca a impins-o in fata pe pupila sa, Daniela Popa – ca-si va mai pune cineva mintea cu el pentru ceea ce insusi numeste „constructie politica responsabila”?
Spun aceste lucruri deoarece, in primul rand, din cate se stie, tradarea se uita greu, iar in al doilea rand, ce poate sa mai ofere partidul lui Felix unui partener in afara de o noua tradare? Caci despre sustinere electorala nu poate fi vorba, mai ales dupa ce multora dintre cei care au mai ramas in PC le zbarnaie mintea la dezertarea dintr-un partid care n-are sanse sa se afirme.
Intr-o astfel de situatie, apare cu atat mai curios discursul lui Voiculescu depre o anume constructie politica. Pentru ca, daca, totusi, cineva ar accepta-o, cu siguranta nu s-ar alege decat cu prejudicii. Aceasta nu inseamna ca scena noastra politica nu trebuie sa se restructureze, ca nu sunt posibile constructii politice, cu adevarat responsabile, care sa rezolve, intr-un fel, criza la care asistam de vreo trei ani. Dar, cred ca intr-o astfel de formula cei care au tradat nu au ce cauta.
Asa ca, oricat de derutant si de parsiv s-ar exprima dl Felix, nu cred ca l-ar mai lua cineva in seama, chiar daca ar avea mare nevoie de „ajutorul” sau. Politica romaneasca sufera de curatenie mai mult ca oricand, dar este posibil ca, folosindu-se aceleasi „fente”, sa se cuibareasca, in fruntea tarii, neavenitii.
