Continuam sa va prezentam persona-litatea cu totul deosebita a mamei reputatului om politic si deputat Take Ionescu, nascut la Ploiesti, la 13 octombrie 1858, sub numele de Dumitru Ghita Ioan.
Nu la mult timp dupa ce baiatul se vindecase, Frosa a trecut printr-o alta drama; Ghita Ioan a dat faliment. Femeia l-a sustinut, lucru foarte greu, intrucat el era mandru si i-a trebuit tot tactul din lume sa-l convinga ca hotararile sunt ale lui. A acceptat sa ramana singura cu copiii la Ploiesti, luni intregi, pana cand el a inceput sa se refaca si s-au mutat la Bucuresti. Din acest moment insa, prefacandu-se ca nu intelege mare lucru si ca-l intreaba pe el, a ajuns un nepretuit consilier pentru sotul sau. Mai mult, de acum, inainte, decenii intregi, a tinut registrele de afaceri ale acestuia. Conduse astfel, afacerile au mers din ce in ce mai bine, familia devenind mult mai bogata decat inainte.
Sub indrumarea ei grijulie, au crescut cei patru baieti, tatal lor fiind extrem de ocupat si multumit ca i se recunoaste rolul de cap de familie cu drepturi depline. Eufrosina s-a ingrijit ca, in casa lor mare de pe Podul Mogosoaiei (un mic palat) sa aiba cele mai confortabile camere, sa aiba lenjerie totdea-una curata si haine frumoase si calduroase iarna, o masa substantiala, gustoasa si sanatoasa. Cu un tact deosebit, cu staruinta, dar fara cicaleala, ea a reusit sa le insufle, staruinta in munca, dorinta de a se instrui, veneratia pentru carte si mai ales deosebite sentimente morale. Toti patru au ajuns cunoscute personalitati. Cel mai mare – Constantin Ioan, doctor in drept la Paris, a fost un avocat renumit, profesor universitar si deputat. Al doilea, celebrul Take Ionescu, si el cu doctorat in drept la Paris, avocat si ziarist, socotit cel mai mare orator al vremii sale, a fost om politic, sef de partid, a fost de sase ori deputat, de patru ori ministru (dintre care de doua ori vicepre-mier) si prim-minis-tru. Era cunoscut in toata lumea diplomatica drept „Le grand european” si a fost unul dintre princi-palii artizani ai Romaniei Mari. Penultimul copil a fost Thoma Ionescu, nascut tot la Ploiesti, in 1860 si care dupa ce a absolvit acelasi liceu, „Sf. Sava”, a fost trimis la Paris sa studieze dreptul. Dupa doi ani s-a reorientat spre medicina, pe care a absolvit-o cu un rasunator succes. A fost oprit ca profesor la Facultatea de Medicina din Paris unde nu a ramas insa decat cativa ani intorcandu-se in Romania. A fost primit cu bratele deschise si numit imediat profesor universitar, fiind o vreme decan al Facultatii de Medicina si chiar rector al Universitatii Bucuresti. Ca practician a fost un mare chirurg, cel care a inventat si practicat rahianestezia. A murit in 1926. Cel de-al patrulea baiat, Victor Ionescu, a fost mai intai ofiter, apoi, plecand din armata, a intrat in presa, devenind unul dintre cei mai apreciati ziaristi. A condus o revista literar-artistica romaneasca in limba franceza ca si ziarul „Actiunea” si in paralel a fost prefect si deputat. La sfarsitul vietii, a intrat in diplomatie fiind consul al Romaniei la Lisabona, unde a incetat din viata.
Care femeie din Romania se putea si se poate lauda ca a nascut si a crescut patru copii, ajunsi mari personalitati, doi dintre cei de notorietate mondiala ? Dar cate griji, cate necazuri, cate nopti nedormite ? Chiar si mai tarziu, in 1881, cand baiatul preferat, Take, s-a casatorit, impotriva vointei tatalui sau cu o englezoaica fara avere, a trebuit sa se chinuie mai bine de un deceniu si jumatate sa o impace si sa restabileasca unitatea familiei. Altfel, a fost o femeie obisnuita, careia bogatia nu i-a schimbat nici caracterul, nici modul de viata. Avea grija ca slugilor sa nu le lipseasca nimic, dar era cu ochii pe ele si nu le lasa sa trandaveasca nicio clipa. Stia perfect rosturile casei si nimeni nu o putea pacali cu ceva. Fusese totdeauna credincioasa, iar spre batranete devenise bigota: participa la toate slujbele, cel putin o data la doua luni chema preotul pentru sfestanie, facea nenumarate parastase si pomeni, se spovedea si se impartasea des.
Ramasese la fel de curioasa. De pe la ora 5 (iarna mai devreme) iesea la fereastra salonului de pe Calea Victoriei sa vada ce face lumea… Si, sigur, se lauda cu baietii ei…
Paul D. POPESCU
