PUNCT SI DE LA CAPAT
Parca de mult nu am mai avut un final de an trait asa de intens ca acest decembrie 2007. Venirea Anului Nou a fost sarbatorita fastuos, de zeci de mii de oameni, in mai toate centrele urbane din tara. O atmosfera generala de bucurie, pe care romanii o merita din plin. O fi sfarsitul apasatoarei ,,perioade de tranzitie”? Sunt semne ca mult anuntata crestere economica a inceput sa se simta si in buzunarele concetatenilor nostri si ca asistam la o reala majorare a puterii de cumparare: cresterea consumului este demonstrata pregnant prin apetitul tot mai mare pentru “shopping”, pentru constructia de locuinte si pentru achizitionarea de autoturisme. Capacitatea supermarketurilor s-a dovedit insuficienta inainte de Sarbatori, iar marile blocaje de trafic s-au mutat din centrele oraselor catre zonele comerciale importante. Sa mai speram ca toate aceste lucruri bune se vor adresa, treptat, unui numar tot mai mare de beneficiari.
Inceput atat de bine, prin intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, 2007 nu a reusit sa se desparta de tarele vietii politice romanesti, caracteristice ultimilor ani: framantari, scandaluri, circ, dosare, gafe, tradari, aranjamente de culise etc; o societate dominata si preocupata mai mult de componenta politica si mult mai putin de problemele economice, sociale, educationale, culturale, acestea fiind, pentru politicieni, doar instrumente, utilizate populist si interesat, in dispute fara sfarsit.
O pozitie deloc de invidiat, in clasamentul anual, ne-a facut “cadou” Transparency International: Romania este tara cu cea mai mare coruptie din UE ! O mare deziluzie pentru un stat care isi tot face un stindard din lupta impotriva coruptiei de vreo 18 ani. Este, insa, foarte posibil ca si Europa sa fi inteles ca noi, politicienii romani, avem un talent deosebit in a transforma un angajament pe care il anuntam la fiecare inceput de mandat intr-o lozinca cu care sa castigam facil electoratul, angajament pe care il uitam imediat dupa ce ne-am vazut cu sacii in caruta. Nici nu e de mirare sa fii astfel clasificat atat timp cat o justitie de plastilina nu reuseste sa finalizeze macar un dosar de mare coruptie; cum sa vorbesti despre integritate in justitie, cand, periodic, apar cazuri grave de mituire a magistratilor (ultimul fiind cel al concursurilor pentru ocuparea functiilor de conducere in sistemul judiciar), in timp ce aceia care conduc destinele Justitiei din Romania sunt mai preocupati de scandalurile in care sunt chiar ei implicati sau de promovarea propriei imagini pe la diverse posturi de televiziune. Si pentru ca vorbeam, la inceput, despre o serie de reusite, sa nu uitam ca – asa cum precizeaza raportul Transparency International – o justitie corupta “franeaza capacitatea statelor de a lupta impotriva infractiunilor si terorismului, incetineste comertul si cresterea economica si refuza cetatenilor o justitie impartiala in divergentele lor cu vecinii sau autoritatile”.
Am asistat in 2007 la tot felul de actiuni politice controversate si de multe ori fara rost; am selectat doua intamplari ale acestui an: prima, este incercarea nereusita de demitere a Presedintelui tarii, prin referendum, o initiativa puerila a unor lideri de partide care nu a facut altceva decat sa consolideze pozitia lui Traian Basescu; a doua mi s-a parut a fi performanta Guvernului Tariceanu 2 de a rezista in functie, desi este probabil vorba despre cabinetul cu cea mai mica sustinere parlamentara din istoria democratica a tarii noastre. O proba de rezistenta datorata, in mare parte, unor compromisuri care au facut ca un guvern liberal sa aiba performante social-democrate cum nu a reusit, pana acum, nici un guvern de stanga.
Urmeaza un an agitat, un an electoral in care trebuie sa se desfasoare mai multe runde de alegeri si, cine stie, daca tot ne-am obisnuit, poate si vreun referendum. Multi analisti incearca, deja, sa acrediteze ideea ca alegerile locale sunt decisive, iar oamenii politici ar trebui sa se concentreze pe acest scrutin. As aminti ca, in 2004, alegerile locale au fost castigate de cele doua partide care vor forma Alianta D.A. (e adevarat, la diferenta minima), in timp ce alegerile parlamentare au fost castigate la un scor mult mai consistent de gruparea din jurul PSD. Asa incat raman la parerea ca decizia importanta a anului 2008 va fi data de alegerile parlamentare, cele care vor stabili cine va guverna tara in urmatorii patru ani; iar perioada 2004-2008 a demonstrat, din plin, cat de important este sa fii la guvernare!
Anul nou prezinta, pentru viata politica, o multime de necunoscute. Poate cea mai importanta este evolutia noului Partid Democrat-Liberal. Raman la parerea ca noua alianta nu a fost facuta prea devreme, iar experienta nefericita a fostei Aliante D.A., oficializata abia in vara anului electoral 2004 este inca vie. Sa nu uitam ca, de data aceasta, Traian Basescu are nevoie de un partid care sa fie pe primul loc la alegerile parlamentare pentru a desemna primul ministru. Actiunea fortata, desi constitutionala, din 2004 – cand majoritatea guvernamentala s-a creat in jurul celor de pe locul 2 – nu mai poate fi repetata, de data aceasta lipsind victoria Presedintelui. Si asta pentru simplul motiv ca prezidentialele vor fi in 2009 ! Ramane sa vedem daca fuziunea PD si PLD va conduce la o formatiune politica prin care sa se insumeze potentialul electoral al celor doua partide. Sondajele de pana acum incearca sa demonstreze contrariul. Dar cine mai crede in sondaje?
Despre multele necunoscute ale anului politic care abia a inceput, poate saptamana viitoare. Exista, insa, si o certitudine: Guvernul ultra-minoritar condus de Calin Popescu Tariceanu isi va duce mandatul pana la capat, adica pana la alegerile parlamentare; cine ar fi crezut acest lucru in urma cu 2 ani?
La final, cum acesta este primul articol din 2008, dati-mi voie sa urez tuturor cititorilor cotidianului Prahova: La multi ani !
Romeo HANGANU
