Aceasta frumoasa cons-tructie a fost ridicata pentru George San Marin sau fusese cumparata de el curand dupa terminarea ei. Acesta era un bogat si puternic negustor, cu mari afaceri in Bucuresti si Ploiesti. El o facuse sau o cumparase pentru frumoasa lui fiica Josefina, care se apropia de varsta maritisului.
Constantin Stoicescu nu era inca bogat, dar omul de afaceri San Marin a intrevazut perspectivele sale si si-a dat acordul la cererea in casatorie a fiicei sale Josefina. Casatoria a avut loc, cu mare fast, la Bucuresti, apoi tinerii au plecat la Venetia sa-si petreaca luna de miere. In acest rastimp, George San Marin a pregatit aceasta casa, pe care i-o daduse de zestre fiicei sale, mobiland-o si inzestrand-o cu tot ceea ce era necesar.
Intoarsa din voiaj, la jumatatea lunii octombrie 1881, noua familie s-a instalat in cea mai frumoasa si mai eleganta casa din oras. Prima grija a fost aceea a inaugurarii festive a locuintei, fixata pentru 25 octombrie.
Dimineata, sotii Stoicescu, rudele si invitatii lor, au asistat la Liturghie, la Biserica Maica Precista. Apoi au venit cu totii acasa si, in saloanele mari, s-a oficiat sfestania de catre mai multi preoti si cantareti. A urmat banchetul, masa mare si rafinata pregatita la Bucuresti, la Hugues.
Au participat la inaugurare toate rudele in frunte cu batranul Ionita Stoicescu, aceasta fiind ultima oara cand el a mai fost vazut „in lume”. Alaturi de el erau fiii lui, cei doi frati ai gazdei, cu sotiile lor, ca si cele doua fiice Ana (casatorita cu Nae Nacian) si Maria (casatorita cu N.I. Georgescu, institutorul superior al judetului) ca si negustorul Panait Tanescu, ginerele vaduv al lui Ionita. Mai erau George San Marin, cu rudele lui, printre care si Radu Stanian, ca si prefectul Ion Furduescu, primarul C.T. Grigorescu si avocatul Alexandru Scorteanu.
Seara, dupa banchet, a avut loc o receptie la care au participat mai multi tineri liberali cu sotiile lor. Desi au fost si un bufet bine asortat, si dans si joc de carti, receptia a avut, mai ales carac-terul unei intru-niri politice. La sfarsit, Stoicescu a tinut o cuvan-tare continand un program politic local.
Inaugurarea casei a ramas de pomina in ana-lele Ploiestilor.
Constantin Stoicescu a devenit foarte curand deputat si a fost ales permanent, timp de un sfert de veac. A fost si ministru in cateva randuri, a publicat o serie de carti de drept si a fost lider liberal. In plan cultural, s-a gasit intre cei care au sprijinit ideea crearii Operei Romane (1896). A ramas, multa vreme, seful organizatiei liberale din Prahova, timp in care a locuit si aici, si in casa lui de la Bucuresti. De-abia dupa 1900, a inchiriat locuinta de aici si s-a stabilit numai la Bucuresti. Cu aceasta, viata mondena a acestei case s-a stins. Este adevarat ca Stoicescu isi pastrase o camera, unde tragea cand venea la Ploiesti, dar atunci venea cu anumite treburi: procese ale clientilor sai care se judecau aici, campanii electorale, inspectii ministeriale etc. Mai raspundea la unele invitatii la reuniuni, dar, la randul sau isi invita gazdele la Bucuresti.
La 16 ianuarie 1910 fusese invitat la splendidul bal organizat de marele proprietar si filantrop Constantin Vasiliu – Bolnavu. El nu a putut veni insa la Ploiesti, fiind bolnav intr-un spital din Paris. In anul urmator a incetat din viata.
Curand, dupa moartea lui, ploiestenii au numit noua artera – care pornea din Calea Postei (azi Balcescu), trecea prin spatele casei lui, se arcuia prin fata bisericii Maica Precista, traversa str. Mihai Bravu si ajungea in Buna Vestire – str. Constantin Stoicescu (azi Armoniei).
Paul D. POPESCU
