Un dativ ambiguu
Din episodul 49 al serialului rusesc „Misterele din Sankt Petersburg” (film transmis de postul national TVR 2) citam propozitia imperativa in care dativul „saracilor” ii pune in incurcatura pe cititori.
„(Olga catre Napoleon I Bonaparte): Impartiti averile saracilor !”
Formulata astfel, in limba romana, replica personajului Olga adresata lui Napoleon I Bonaparte (cand acesta era prim-consul pe viata) are doua intelesuri:
1. Napoleon sa imparta saracilor averile lui (sens avut in vedere de eroina Olga).
2. Napoleon sa imparta ale saracilor averi (inteles ambiguu, rezultat din vina traducatorului fiindca acesta, nestapanind bine formele flexionare ale substantivelor, a cazut usor in capcana).
Ca sa fi fost evitata ambiguitatea, traducatorul ar fi avut de ales intre cel putin patru variante. Iata-le:
1. Impartiti averile dumneavoastra saracilor !
2. Impartiti saracilor averile dumneavoastra !
3. Impartiti averile dumneavoastra la saraci !
4. Impartiti la saraci averile dumneavoastra !
Ultimele doua variante raman corecte si daca s-ar elimina cuvantul „dumneavoastra” (care este, din punct de vedere, gramatical, pronume personal de politete).
In variantele 3 si 4 s-a folosit asa-zisul dativ popular. Uneori, este preferabila aceasta forma de dativ deoarece ea prezinta avantajul ca niciodata nu se confunda cele doua cazuri oblice (genitivul si dativul). In schimb, dativul gramatical poate fi adesea confundat cu genitivul, cum s-a vazut in propozitia citata.
Mihai Stere DERDENA
