Bradul de Craciun asa cum il cunoastem noi astazi, decorat cu globuri, instalatie electrica, nu a fost dintotdeauna impodobit astfel. Desi in Europa originea sa precrestina nu mai e contestata de nimeni, parerile raman totusi impartite: unii vad in el o reprezentare a ,,arborelui lumii”, altii il considera o referire directa la ,,arborele Paradisului”, impodobit cu mere de un rosu aprins, care amintesc de pacatele comise de primii oameni, inainte de alungarea lor din Rai. Pana in secolul XV, oamenii impodobeau casele cu crengute verzi si traditia era considerata pagana, la fel si cea de a-si face daruri unii altora. In Europa, in secolul al XII-lea, de Craciun bradul era atarnat de tavan cu varful in jos. Conform documentelor, in 1605, la Strasbourg a fost inaltat primul brad de Craciun, intr-o piata publica. Nu avea inca lumanari si era impodobit cu mere rosii. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer. In 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien impodobeste primul brad asa cum il cunoastem noi astazi. Dupa 1878, decoratiunile (globurile) de Craciun din sticla argintata de Turingia au tot mai mult succes, asa ca aceasta traditie pur germana va cuceri intreaga lume, fiind adoptata pretutindeni, fie ca este vorba despre tari din Asia, Africa, America sau Australia. La sfarsitul sec. al XIX-lea, in saloanele germane, sarbatoarea era de neconceput fara bradul de Craciun, impodobit si scanteietor. In 1776, prin intermediul soldatilor germani care participau alaturi de englezi la razboiul de independenta, aceasta traditie ajunge si in Statele Unite, iar in 1880 ,,cucereste” si Casa Alba.
Traditia spune ca pomul de Craciun se impodobeste in seara de 24 spre 25 decembrie, in Ajunul Craciunului.
