* Hotararea Divanului, mai buna decat a instantelor romanesti n Puscaria, alternativa nefericita
* Taiatul nasului pentru inselarea sotului n Spaga – o practica intalnita, dar infierata
Reclamant vs. parat. Compar in fata instantei. Un complet format din trei, cinci, sapte sau noua judecatori studiaza pricina. In urma declaratiilor, dupa o retragere si dezbatere in Camera de consiliu, se da verdictul. Pana aici, nimic nou fata de procedura din legislatia romaneasca. Mai departe insa, cand vine vorba despre Stabor Romano – Divanul Tiganesc – lucrurile se prezinta cu totul si cu totul altfel. Despre cutumele care stau la baza dreptului romilor ne-a facut vorbire Radu Gheorghe ( Nea Ghioc din Bereasca, in foto) unul dintre judecatorii recunoscuti in tara si in strainatate pentru acuratetea deciziilor, impartialitate, psihologie si alte asemenea avataruri necesare pentru indeplinirea meseriei.
Fara parnaie…
Autosesizare nu exista. Nici avocati si, cu atat mai putin, procurori. Partile vin la judecata de buna voie si silite de imprejurari. „De exemplu, unu zice ca i s-a furat vaca. Ne intrunim in Divan, chemam pagubasul si presupusul vinovat, fiindca exista si la noi prezumtia de nevinovatie, dupa care luam declaratiile. In urma acestora, ne retragem in Camera de chibzuinta si dezbatem. Daca il gasim vinovat pe cel care a furat vaca, sau calul, sau caruta, sau ce-o mai fi de furat, socotim de cuviinta sa-l despagubeasca pe reclamant. Aici este o mare diferenta intre judecata noastra, a romilor, si a dumneavoastra. La romani, paratul e bagat la puscarie. Acolo, are (mai) de toate: mancare, caldura, era sa zic si masina…. Dar, pe de alta parte, raman doua familii pe drumuri: cea a arestatului si cealalta, a victimei”. Concluzia lui nea Ghioc: mai bine sa fie judecate astfel de infractiuni – o bataie in restaurant, o reglare de conturi care nu se lasa cu varsare de sange, ci numai cu o falca stramba sau un ochi umflat – de catre Stabor Romanes, unde se da o amenda paratului gasit vinovat. Ultimul este obligat la plata daunelor morale si materiale partii vatamate. Pe de alta parte, interlocutorul nostru este de acord cu un aspect: „Ceea ce nu se poate judeca la noi este crima. Aici, dom’le, este treaba judecatorilor romani, nu ne bagam noi pe asa ceva”. Interesant este faptul ca, pentru introducerea unei actiuni in justitie, reclamantul trebuie sa plateasca. Adica, o fi avand el dreptate, dar asa-i cutuma; pentru redobandirea dreptului real, musai sa scoata bani din buzunar. Cat ? Depinde de gravitatea faptei pe care o reclama.
Recidiva
Odata investita decizia staborului cu ceea ce se numeste autoritate de lucru judecat, cel gasit vinovat este obligat la a plati despagubiri victimei. Aici nu intereseaza daca respectivul are sau ba resurse materiale. „Este treaba lui. Isi vinde casa, masina, face imprumut la banca sau la altcineva, el trebuie sa despagubeasca victima. Sigur, mai poate fi ajutat si de rude, nu-i bai”. Ce se intampla in caz de recidiva ? „La prima abatere de acelasi gen, suma pe care o plateste este dubla fata de cuantumul stabilit initial. Daca o comite a treia oara, plateste de patru ori cat a stabilit Divanu’ in prima judecata. Clar, nu ?”. Clar, insa se pot gasi persoane care refuza a se supune hotararii judecatoresti? Da, insa vai steaua lor ! „Sunt izgoniti din comunitate si au incurcat-o. Se duce vestea despre ei si nu-i mai primeste niciun clan in randurile sale. Toata tara il stie. Judecatorii nostri sunt foarte recunoscuti pentru corectitudine, deci nu se pune problema ca el sa spuna ca este victima sistemului nostru judiciar. Este un renegat si ramane fara un neam al lui”.
Adulterul
Pana la „comunisti”, in privinta adulterului erau reguli demne de vremea Inchizitiei. Era gasita o ea vinovata ca l-a inselat pe el. A chiflit-o. „I se taia nasul sau urechea. Este adevarat, o masura dura, sunt de acord, dar asta era regula din mosi stramosi, n-am inventat-o noi. Mai era si alternativa cu tunsul zero. Cea mai usoara.”
Ce-i drept, la ora actuala nu se mai practica astfel de pedepse dar, pana mai incoace, prin anii 80, au fost vazute femei de etnie roma infofolite, lucru care insemna ca ascund un betesug. „Aveau nasul taiat, de exemplu. Au venit, insa, legile romanesti, au bagat chestia asta (taiatul nasului sau al urechii -n.n.) la mutilari si a fost abandonata ( pedeapsa, nu legea tiganeasca -n.n.). Ce patea amantul? Platea despagubiri la socrul mare, „ca ala ( amantul -n.n.) n-avea tragere sa se duca al barbatul aleia; e un lucru clar”.
Sigur, altfel stau lucrurile cand exista iubire. El si ea intentioneaza a-si uni destinele insa, din diverse motive, sunt impiedicati de catre rude, sa zicem. In urma deliberarii staborului, daca se ajunge la concluzia ca baiatul, care a atentat la „fala fetei” este manat de ganduri bune, se pune de nunta. Fata primeste o salba de cocosei sau austrieci, iar familia lui ginerica este obligata a suporta cheltuielile cu nunta.
Hotarari supuse apelului
Judecatorii Divanului or fi ei intelepti, cumpaniti la minte si mari psihologi, dar se mai intampla sa se mai si insele, ca oameni sunt, nu? Ce zice nea Ghioc din Bereasca despre acest lucru: „Da, am avut cazuri in care ne-am grabit cu o condamnare, dar cum sa va spun eu, faptic, nu s-a schimbat mare lucru.” Concret: partea gasita vinovata a facut recurs, considerand suma pe care o avea de platit prea mare, in comparatie cu paguba produsa. Recursul s-a judecat de catre alti magistrati, dar dovezile trebuia sa fie aceleasi. Cum s-a rasturnat situatia ? „Pai nu s-a rasturnat, fiindca vinovatul a ramas tot vinovat, numai ca, intr-adevar, suma pe care trebuia s-o plateasca era prea mare, raportat la prejudiciul comis. Si atunci i s-a mai diminuat din ce avea de platit. Concluzia ? ” Noi nu ne inselam in privinta faptasului decat uneori, ca nu ai cum, esti totusi om, mai gresesti, dar nu fundamental”. In opinia lui Ghioc, sinceritatea este la mare pret in decursul judecatii. Are si o expresie pentru contextul dat: „Daca ai limba in gura si stii sa vorbesti si o declari pe-aia dreapta, iti va fi mai usor”. Ne face vorbire si despre psihologia judecatorului: „Eu il las sa vorbesca cat vrea, il las sa ma imbarlige, dar, la final, zic: <
Mita la judecatori
Se intampla a se umbla cu spaga, cum se mai petrec lucrurile prin sistemul legislativ romanesc ? Frontal, il intrebam pe nea Ghioc:
– Concret, ati primit mita ?
– Ei, numai o data ! Ha, cum sa nu ! Dar eu sunt smecher, ca de-aia esti pus acolo, in Divan, sa gasesti solutiile cele mai adecvate pentru situatii delicate. Dar stiti ce frumos am facut ? Am luat spaga, cum s-ar zice, si am bagat-o in buzunar. Dupa ce s-a tinut divanul si s-a dat verdictul, respectivul, adica ala care imi daduse mie banii, a fost gasit nevinovat. Atunci, le-am zis celorlalti judecatori, eu fiind presedinte: <
***
Recunoasterea, ca magistrat impartial, a lui nea Ghioc din Bereasca, este de talie nationala, nu la nivel micro. Vin, dupa spusele-i, reclamanti si parati din Oltenia, Moldova si alte regiuni. De obicei, staborul nu dureaza mai mult de o zi, „fiindca ce rost are sa tii pe unul venit de la Craiova o zi, doua sau trei, cand se poate lua decizia in timp util”. Autoritatea sa, la nivel european este, de asemenea, de necontestat. La inceputul lunii septembrie a fost chemat in Spania, spre a imparti dreptatea unor romi stabiliti prin Peninsula. Nu-i vorba, a mai fost si prin Germania sau alte tari care sunt sau nu membre ale UE. Esential este ca, datorita experientei, practicii judiciare si psihologiei pe care o are, a descalcit multe ite din neamul sau. Si va mai descalci.
Fl.TANASESCU
