Gheorghe Bobeica are 58 de ani si este mecanic la societatea Teleferic Prahova. Peste cinci luni, va iesi la pensie. In 40 de ani de activitate, a participat la construirea a zeci de telescaune, telecabine si teleschiuri, pe tot cuprinsul tarii: Predeal, Vatra Dornei, Balea Lac, Sovata, Paltinis etc. Cele mai pretioase amintiri pe care le are sunt legate de momentele in care le-a fost insotitor de telecabina lui Jimmy Carter, Gerald Ford, Gaddafi si Hussein al Iordaniei – adusi de Ceausescu sa viziteze Sinaia.
Gheorghe Bobeica a intrat prima oara in lumea telefericelor in 1967, la patru ani dupa ce prima instalatie de transport pe cablu fusese construita in Romania.
„In sezonul 67-68, trebuia sa fie gata cel de-al doilea telescaun de la Predeal. A venit la noi ministrul minelor, Bujor Almasan, si ne-a dat cate-o prima de 300 de lei. Am tras tare o luna de zile si am terminat telescaunul. O jumatate de an mai tarziu, in iunie 1968, a inceput construirea telecabinei din Sinaia. Intreprinderea la care eram angajat se numea Trustul de Constructii Montaj Minier. Birourile noastre erau unde-i acum Hotelul Montana. Chiar acolo ar fi trebuit facuta statia de plecare a telecabinei, insa pentru a proteja Palatul Stirbei si Capela pictata de Gheorghe Tattarescu, inginerii au facut-o mai sus, intr-o poiana. Doi ani si patru luni mai tarziu, in octombrie 1970, telecabina era gata”, povesteste mecanicul.
De-a lungul anilor, prin fata lui Bobeica au trecut sute de mii de turisti cu rucsacul in spate. In anii ‘70, erau cativa. In anii 2000, de cateva sute de ori mai multi. Mecanicul spune ca, in urma cu patru decenii, abia daca venea intr-un an intreg sa calatoreasca cu telecabina din Sinaia tot atata lume cat vine acum intr-o singura zi. Telefericele nu erau facute doar pentru scopuri turistice.
„Pe timpul lui Ceausescu, instalatiile de transport pe cablu erau considerate obiective strategice. Daca incepea razboiul, noi, mecanicii, eram mobilizati pe loc, nu mai statea nimeni la discutii. Trebuia sa caram militari pe munte. Ii duceam pe Tampa, pe Postavaru, la Babele, la Cota 2.000. Cand a fost stabilit traseul telescaunului de la Vatra Dornei, ni s-a zis ca statia de sosire trebuie sa fie pozitionata astfel incat de-acolo sa poata fi vazuti Muntii Caliman. In caz ca ne-ar fi atacat cineva din directia aia, sa avem cum sa punem bombardeaua pe ei. Ha, ha, ha”, se lasa amuzat mecanicul de indepartatele lui amintiri.
Dolarii regelui Hussein
Locul de munca i-a prilejuit lui Gheorghe Bobeica intalniri memorabile, cu presedinti americani, cu monarhi si sefi de state din lumea islamica. I-a plimbat cu telecabina pe Gerald Ford, Jimmy Carter, Gaddafi si Hussein al Iordaniei, in timpul vizitelor pe care acestia i le-au facut lui Ceausescu.
„Cu doua-trei zile inainte de vizita unei delegatii oficiale, la Sinaia soseau securistii. Toata instalatia se oprea si intra in revizie. In timpul reviziei, securistii stateau in bar si jucau carti sau table. Noi vopseam balustradele, puneam ghirlande si tablouri pe pereti. Eram tunsi si ni se dadeau costume noi. Cand mai ramanea o zi pana la venirea lui Ceausescu, un securist ne chema pe toti la el, ne alinia si ne anunta solemn: «Maine soseste delegatia! Bobeica, tu ce esti?». «Insotitor de cabina». «Popescu?». «Revizor de linie». «Ionescu?». «Mecanic trolist». «Georgescu?». «Sef de instalatie». «Fiti atenti la mine, daca se intampla ceva cu nea Nicu, va rad pe toti. M-ati inteles? Eu sunt electrician si mecanic, ma pricep la tot ce faceti voi aici si v-am urmarit de cand am venit». Intr-o zi, i-am zis securistului astuia: «Pai, fa si dumneata treaba, domnule, daca tot spui ca te pricepi. Voi stati toata ziua sa jucati carti si sa spuneti bancuri politice si noua ne lasati toata munca?». Eram rau, domnule, obraznic, eram tupeist, dar eram bun la suflet. Imi placea sa fac glume si nu ma temeam de urmari. Dupa ce s-a urcat in telecabina, regele Hussein tot baga mana in buzunar, nu stiu ce naiba cauta acolo. Te pomenesti ca asta vrea sa-mi dea si mie vreo suta de dolari – le-am zis securistilor”.
Telegondola, facuta peste mana
Mecanicul este foarte aproape de ziua pensionarii. Mai sunt patru-cinci luni pana atunci. „Daca ma mai tin patronii la serviciu, mai raman. Daca nu, nu. Cine stie, poate merg la Talea sa-mi vad de capre. Ma fac caprar. Sau merg la fiu-meu, in America, in Florida. A plecat in Miami inca de cand era student”. Bobeica priveste cu admiratie la instalatiile moderne de transport pe cablu. O telegondola poate duce in varful muntelui 1.500 – 2.000 de turisti pe ora, in timp ce telecabina cu care, odinioara, el i-a plimbat pe Gerald Ford si Gaddafi, abia se-nvredniceste sa transporte 200. Un of, insa, ii umbreste aceste reflectii, atunci cand se gandeste la telegondola construita anul acesta in Sinaia.
„Telegondola trebuia facuta mai de jos, din oras. De la gara, din parcarea de la Paltinis, de la Piata, de la uzina mecanica sau de la stadion. Toti bucurestenii ar fi venit sa se urce de-acolo. In zece minute erau sus, pe munte. Instalatiile astea, de tip monocablu, au voie sa treaca pe deasupra localitatilor. Telegondola trebuia gandita sa traverseze cartierul Furnica, apoi sa o ia pe la Peles, sa faca o oprire la Poiana Stanei si sa aiba statia finala la Piatra Arsa. Altfel ar fi aratat lucrurile in felul asta… Instalatia a fost facuta peste mana. Ca sa ajunga la Cota 998, turistii trebuie sa mearga fie pe jos, fie cu masina tocmai pana in Calea Codrului… Devine plictisitor…”.
Ionut STANESCU
