In urma cu cinci zile, pe Strada Aosta din Sinaia a luat foc o casa. Incendiul a distrus intregul etaj al unui imobil revendicat si a scos la iveala slaba capacitate de reactie a autoritatilor. Cei care au asistat la interventia pompierilor povestesc momente demne de „Cascadorii rasului”: cu soldati care s-au imprumutat de sosete la locatarii casei, care i-au lasat pe acestia in prima linie a luptei cu flacarile si a caror principala grija era ca focul sa nu le distruga si-asa precarul echipament. Din cauza acestei interventii de opereta, focul a impresurat casa si intr-o a doua repriza. La doua ore dupa ce pompierii au declarat incendiul stins si s-au intors la cazarma, flacarile, pitite in peretii de paianta ai mansardei, s-au ridicat din nou la cer, mistuind ceea ce palalaia dintai lasase neatins.
• „Mi-am scos sosetele si i le-am dat lui”
Incendiul a izbucnit miercuri seara, la ora 18.30, din cauza unei sobe care a facut explozie. La etaj – partea imobilului care a suferit cele mai mari distrugeri – locuiesc trei familii: doi frati si-o sora, fiecare cu sotul si copiii sai. Stand printre ruinele fostelor lor odai, insotiti de unul dintre vecinii de la parter, se straduiesc sa reconstituie sirul evenimentelor.
„Autospecialelor de pompieri le-a trebuit 40 de minute ca sa ajunga din Cumpatu pana aici (o distanta mai mica de 3 km – n.red.). Soldatii au dat vina pe trafic, pe faptul ca celelalte masini nu le-au dat prioritate si pe incetineala cu care dispeceratul le comunica urgentele”, povesteste Dimona Dinoiu, mama a doi copii trecuti de 20 de ani si a unui nepotel recent infiat de la fratele sau.
„Mai intai, au gresit drumul, au luat-o spre Furnica. A trebuit sa ma duc dupa ei sa le arat care e casa care arde – spune Andrei Vlad, fiul cel mare al femeii. Eu si cu unchiul meu ne urcasem pe niste scari mobile, incercand sa decopertam acoperisul si sa spargem geamurile, ca sa aiba jeturile de apa pe unde sa patrunda. Pompierii stateau la distanta si doar ne dadeau instructiuni, le era frica sa se-apropie. La un moment dat, unul dintre ei s-a suit cu mine pe scara. Eu il tineam de jos si el stropea pe geam. Zicea ca n-are aer, se-nmuiase tot si-l luase cu lesin. Il impingeam inapoi pe scara, sa stea sa stropeasca. Pana la urma, mi s-a facut mila de el. «Da-te, bai, jos! Lasa ca mai raman eu. Ce sa-ti fac daca n-ai masca!». S-a suit altul cu mine. Cand a vazut ca bagasem furtunul pe o spartura, a inceput sa tipe: «Bai, scoate furtunul ca mi-l arzi si ma cearta comandantul maine!». Pai, am zis, daca tie ti-e de furtunul tau, si nu de casa mea, atunci ce naiba sa mai facem!”, relateaza Andrei Vlad, talmes-balmesul interventiei pompieresti. Desi casa i-a fost facuta scrum din cauza balbelor soldatilor, tanarul le poarta mai multa compasiune decat ranchiuna: „Ti-era si mila de ei. Prost echipati. N-aveau casti, n-aveau masti. Unul dintre ei n-avea nici ciorapi in picioare. Dardaia de frig, iar afara erau minus 10 grade. Mi-am scos sosetele si i le-am dat lui”.
Focul a fost declarat stins de catre pompieri, la ora 1 noaptea, dupa ce, pe acoperisul casei si-n incaperile de la etaj fusesera turnati zeci de metri cubi de apa. Dupa ce si-au evacuat bunurile mai de pret, locatarii au plecat sa doarma care pe unde a fost primit. Unii la cunostinte si prieteni, altii au avut parte de mila hotelierilor la care lucreaza.
• „De ce-ati dat, ma, foc?”
Pentru Dimona Dinoiu, grijile au fost mai puternice decat somnul. N-a putut sa-nchida ochii si, noaptea, pe la ora 2, s-a dat jos din pat si-a pornit-o pe Strada Aosta. Simtea ea nevoia sa mai vada o data cum arata casa in care isi crescuse copiii. Cand s-a apropiat, a auzit ca apa inca mai siroia inauntru. Fusese lasata sa curga. A dat fuga si l-a trezit din somn pe fratele sau, instalator, care fusese cazat intr-o camera la Hotelul Montana. „Du-te si inchide apa direct din camin, fiindca si-acuma curge. N-o sa mai ramana nimic din mobila vecinilor de la parter”, i-a zis.
Cateva minute mai tarziu, Dantes Dinoiu mergea sa indeplineasca rugamintea surorii sale. Doar ce s-a apropiat de cladire, si-a vazut ca focul ardea din nou. A dat fuga sa-si alerteze nepotii.
„Eu dormeam la un vecin de pe strada. M-a trezit unchiul meu, care batea in geam si striga: «Scoala-te, ca iar ne-a luat foc casa!». Am sarit in picioare si-am alergat la fata locului. La ora 3,20, flacarile erau atat de mari incat nici nu puteai sa te-apropii de gard. Simteai dogoarea de la o distanta de zece metri”, povesteste Andrei Vlad intalnirea cu cea de-a doua runda a incendiului. Desi, de aceasta data, pompierii au venit mult mai repede, in doar cinci minute, focul a carbonizat in totalitate peretii etajului intai si a coborat si la parter, distrugand cateva incaperi ale locuintei lui Pavel Cosoreanu.
„Dupa primul incendiu, apartamentul meu nu avea nimic, doar ca fusese inundat foarte tare. Al doilea foc a ars complet peretii din lemn ai mansardei si a patruns si la mine in casa”, povesteste barbatul, neputand sa inteleaga cum, dupa patru ore de manevre si cascadorii, pompierii n-au fost in stare sa starpeasca definitiv flacarile.
„Cand au venit a doua oara, pompierii au inceput sa tipe: «De ce-ati dat, ma, foc? Noi, cand am plecat, nu mai ardea nimic!». Pai, o fi ars mocnit, fiindca peretii etajului erau din paianta. Poate ati lasat jar inauntru. Voi ne-ntrebati pe noi cum de s-a aprins din nou casa?”, isi aduce aminte Andrei Vlad dialogul pe care l-a avut cu soldatii.
• 20 de persoane fara adapost
Doar o singura locuinta din imobilul de pe Strada Aosta a scapat nearsa. A Marcelei Budileanu, batrana care locuieste la parter, intr-un apartament lipit de cel al lui Cosoreanu. In urma sinistrului de miercuri seara spre joi dimineata, 20 de persoane au ramas fara un acoperis deasupra capului.
„Ceea ce ma frapeaza este ca autoritatile, in loc sa ne intrebe aveti unde dormi, aveti ce manca, va ploua, fac anchete. A doua zi, ne-a vizitat cineva de la politie si ne-a zis ca incendierea unei locuinte e caz penal…Ce caz penal, domnule? Uite de unde a inceput focul, de la soba asta. Luati-o si trimiteti-o 15 ani la puscarie!”, se rasteste retrospectiv Andrei Vlad la politistul care i-a intrat in curte cu o zi in urma.
Toate cele patru familii afectate de incendiu sunt hotarate sa nu se lase cazate in cine stie ce cotlon pus la dispozitie de administratia locala. Vineri dimineata, au mers intr-un suflet la primarul Vlad Oprea cerandu-i sa-i ajute cu debarasarea curtii de resturile carbonizate si rugandu-l sa le acorde sprijin financiar ca sa-si refaca locuintele. „In Sinaia, sunt multi proprietari de hoteluri si oameni cu bani. Suntem la munte, deci avem lemne din belsug. Ar putea sa ne-ajute si Primaria, sa ceara ea bani de la agentii economici”, se gandea fiul cel mare al Dimonei Dinoiu. „Suntem in Romania. Trebuie sa batem fierul cat e cald. Daca apuca sa ne mute undeva, acolo o sa ramanem. Dar eu n-o sa ma las mutat de-aici nici mort”, spunea cu convingere Pavel Cosoreanu. Primarul a promis ca le va acorda, in prima faza, 100 de milioane de lei vechi. „Sunt bani prevazuti pentru situatiile de urgenta. Cladirea este a Primariei, asa ca aceste fonduri vor fi alocate in mod direct. Vom face si o evaluare a pagubelor”, a spus Vlad Oprea.
Ionut STANESCU
