Banalitatea ca buric al pamantului
Ceasul rau si mata neagra au facut ca, duminica seara, prin zona Cotrocenilor, ministrul Transporturilor – Ludovic Orban, sa fie implicat intr-un accident de masina. Toti spun astfel, ca urmarea acestuia a fost doar sifonarea masinii sale si a alteia parcate, dar sunt si unii care striga, cat ii tin bojocii, ca necazul s-a lasat si cu o victima. Ei bine, de trei zile si tot atatea nopti, nu ai parte de alt „cap de afis”, in orice buletin de stiri – radio, tv, presa scrisa – decat de accidentul lui Orban, omuletul acesta devenind, cum spuneam, in trei zile si trei nopti – mai ceva ca filmul lui Mungiu – buricul pamantului. Al acestui pamant pe care ne ducem toti incoace si incolo sau ne invartim in jurul aceluiasi loc, cu mai mult sau mai putin spor. La Orban insa, accidentul nu-l duce decat intr-o directie – desfiintarea ca ministru si ca om politic. Si aceasta deoarece toti tin mortis sa-i ia capul. Au rezolvat tot ceea ce trebuia rezolvat in tara asta si-acum, cand nu mai aveau ce face, iata-l pe Orban busind o masina ca sa le dea painica, sau cum se zice, o tata buna de muls. Si sa nu credeti ca nu se pricep in a mulge o asemenea… banalitate. Au luat, la rand, medici de pe Salvare si de prin spitale, politisti din diferite structuri, procurori, ministere – al Transporturilor si cel de Interne, si cred ca deja au batut si la poarta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, careia ii revin, conform legii, judecarea faptelor ministrilor.
De trei zile, asadar, lumea este intoarsa pe dos din cauza lui Orban, ajuns buricul pamantului pentru ca a cam dat cu oistea cailor putere dintr-un Audi, intr-un Matiz! Nimic nu mai intereseaza cetateanul acestei tari decat ce a facut Orban duminica seara!?! Nu-l privesc, cu nimic, prevederile noului proiect de lege a Invatamantului – ce are multe detalii cu destul schepsis – nu-l intereseaza cum sa puna mana pe banii oferiti de Uniunea Europeana la capitolul agricultura – scapat de amenintarea clauzei de salvgardare – si nici macar nu mai vrea sa stie daca porcul pe care l-a taiat tot dupa obiceiul pamantului nostru este sau nu bun de pus in tigaie sau in carnati. Ca sa nu mai spun ca il doare-n cot pe roman de prevederile recentei legi privind protectia animalelor – care la capitolul sanctiuni are inclusa si puscaria – si care, din cate am auzit, a fost adoptata dupa ce un nebun (caci altfel cum sa-i spui?), ar fi aruncat o pisica pe geam tocmai de la etajul IV. Nimic din toate acestea nu trebuie spus in presa pentru ca tot ceea ce il intereseaza pe aproapele nostru il vizeaza doar Orban si harjoneala lui pe o strada alunecoasa din Bucuresti.
Si ne mai intrebam de ce nu stim sa facem un proiect pentru a toca banii europenilor, ne miram ca suntem prin cozile atator clasamente continentale pe diferite domenii, sau aratam cu degetul – in stil dambovitean – spre unii sau spre altii care au paie-n ochi, fara a vedea ditamai barnele din ochii nostri. Banalitatea face, precum se vede, casa buna atat cu furnizorul de informatii, cat si cu consumatorul acestora pentru ca, nu-i asa, ce-i facil este si placut si comod, si fara batai de cap. Numai ca, oricat ne-am stradui, daca banalitatea poate deveni, pentru cateva zile, buricul pamantului, persistenta in banalitate nu ne va aseza, nicicand, intr-un asemenea loc central pe care sa-l admire lumea!
Leon CHIRILA
