Am praznuit cu totii Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Inimile noastre s-au umplut de aleasa bucurie in aceste sfinte zile in care Fiul lui Dumnezeu s-a facut “Fiu al omului” ca pe noi toti sa ne mantuiasca si sa ne redea, din nou, demnitatea de fii ai lui Dumnezeu si de mostenitori ai Imparatiei cerurilor. Astazi, Biserica ne infatiseaza o parte din viata primilor crestini careia straluceste prin puterea credintei chipul Sf.arhidiacon Stefan, primul mucenic crestin. Nu este fara rost aceasta sfanta praznuire a mortii duhovnicesti a Sf.arhidiacon Stefan, indata dupa praznuirea Nasterii Domnului. Ea vine sa ne arate ca, pentru cei ce-L marturisesc pe Hristos, moartea este “nastere” in imparatia lui Dumnezeu”. Sa incercam sa aducem impreuna inaintea ochilor primele zile din istoria crestinismului, in care rasare chipului luminos al primului diacon si martir crestin. Cea dintai obste crestineasca s-a organizat la Ierusalim indata dupa pogorarea Duhului Sfant. Crescand obstea crestinilor, Sfintii Apostoli nu mai razbateau sa serveasca la vestitele agape, spre multumirea tuturor. Aceasta ii impiedica de la misiunea lor principala de a vesti cuvantul lui Dumnezeu. De aceea, adunand multimea ucenicilor, Sf.Apostoli au zis: “Nu este drept ca noi, parasind cuvantul lui Dumnezeu, sa slujim la mese. Drept aceea, cautati sapte barbati plini de Duhul Sfant si de intelepciune pe care noi sa-i randuim la aceasta slujba“. In aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi este aratata alegerea si hirotonisirea diaconilor, cea dintai treapta a ierarhiei bisericesti, pe care o avem in zilele noastre in intreaga Biserica Ortodoxa. Numele de “Diacon” inseamna slujitor, Diaconia inseamna slujire si aceasta slujire se indreapta si catre Dumnezeu prin rugaciune si catre oameni prin fapte bune. Intr-o minunata vorbire pe care o aflam din Faptele Apostolilor, Sf.Stefan a descris toata istoria poporului israilitean, aratandu-i purtarea de grija a lui Dumnezeu. Cand le vorbea acestea, fata lui era stralucitoare si chipul sau era ca al unui inger. Sf.Stefan incheia cuvantarea sa cu cuvintele: “Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. Aceste cuvinte au fost luate de iudei drept blasfemie impotriva lui Dumnezeu si au hotarat sa-l prinda si sa-l omoare. Scotandu-l afara din cetate, pentru ca acolo nu aveau voie sa ucida pe cineva, l-au omorat cu pietre. Sub loviturile pietrelor, Sf.Stefan se ruga zicand: “Doamne Iisuse primeste duhul meu” aratand prin aceasta ca el era deplin incredintat ca isi da sufletul in mainile lui Dumnezeu. Vrednic de luat aminte este si faptul ca in mijlocul durerilor pricinuite de lovirea pietrelor, Sf.Stefan a ingenuncheat si s-a rugat pentru iertarea celor care aruncau cu pietre asupra lui, zicand: “Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta” si zicand acestea a adormit. Sf.Evanghelist Luca ne aminteste ca atunci cand Sf.Stefan a fost omorat cu pietre, martorii si-au dezbracat hainele si le-au pus la picioarele unui tanar care se numea Saul. Asadar, apostolul Pavel a vazut moartea celui dintai viteaz marturisitor al lui Hristos. Poate ca aceasta sa fi adus primul gand de convertire ce a incoltit in mintea lui. Sirul cel mare si nesfarsit al mucenicilor pentru credinta in Hristos incepe cu Sf.Arhidiacon Stefan, iar diaconia lui pentru binele oamenilor, pentru lumina si pace pe intregul pamant asteapta sa fie continuata pana la sfarsitul veacurilor.
Preot Stefan Al. SAVULESCU
