Atunci cand un taran produce, sa zicem, un anume sortiment de branza pentru consumul propriei familii, lucrurile sunt simple. Daca, insa, omul mai vrea si sa-si vanda marfa in piata – si cu atat mai mult pe piata comunitara – atunci situatia se complica. Data fiind abundenta si diversitatea produselor agroalimentare existente pe piata europeana, pentru a avea posibilitatea sa faca alegerea potrivita, consumatorii trebuie sa dispuna de informatii precise legate de originea marfurilor, provenienta si metodele traditionale de fabricatie, caracteristicile specifice datorate zonelor geografice de unde provin etc. Altfel spus, produsele traditionale romanesti trebuie sa aiba denumiri de origine inregistrate, astfel incat sa poata dobandi protectie pe plan national si comunitar, deci sa nu fie contrafacute. Deocamdata, conform precizarilor directorului Directiei Agricole Prahova, Aurel Anghel, doar 5 produse agricole prahovene se pot bucura de statutul de marca inregistrata: cascaveaua si telemeaua de Batrani, cascaveaua de Valea Doftanei, tuica si palinca de Chiojdeanca.
Sistemul de protectie a denumirilor de origine ale produselor alimentare romanesti, similar celui din statele comunitare, va asigura o concurenta loiala intre producatorii marfurilor care poarta aceste denumiri sporind, totodata, credibilitatea produselor in ochii consumatorilor. Pentru cei interesati, iata cum arata schema simplificata a procedurilor de inregistrare si dobandire a denumirii de origine a unui produs, aprobata de Ministerul Agriculturii:
D. CONSTANTIN
