Biserica „Sfintii Voievozi”
Biserica Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil care maine isi sarbatoreste hramul are o situatie mai deosebita. Pe aceeasi strada, in cuprinsul parohiei ei se inalta falnice alte doua edificii religioase crestine, dar apartinand altor culte. Este vorba, mai intai, despre biserica catolica, o reluare moderna a stilului romanic, folosind linia dreapta si unghiurile, cu un mare tambur sub o pseudo-cupola si o campanila de sectiune patrata ce se inalta cutezatoare. Apoi este biserica Evanghelica, o hallenkirche, masiva si incapatoare cu bosaje de piatra cu acoperisuri inalte invelite cu ceramica si cu ogive prezente la toate usile si ferestrele.
Aceste edificii ar putea constitui niste primejdiosi termeni de comparatie pentru biserica noastra si chiar sunt, dar numai in ceea ce priveste dimensiunile. In rest, biserica noastra, care le depaseste ca vechime cu un secol pe celelalte doua, este alba, discreta, armonios construita si, desi reprezinta un raspandit tip de biserica ploiesteana, are o frumusete aparte.
Planul este simplu, cu o absida terminala spre est si doua abside laterale. In fata are un pridvor cu arcade in acolada, sustinute de coloane geminate cu fusul neted. Unica turla, plasata deasupra corului, are sase ferestre inguste in fundalul unor nise adanci (care se largesc spre exterior) iar sub arcadele circulare se afla cateva randuri de orbivolte, frumos decorate. Ornamente reusite se gasesc si sub acoperis si pe postamentul tamburului.
Dupa traditie si dupa cateva insemnari pe cartile de cult, aici ar fi existat o biserica de lemn inca de pe la 1648. Actuala biserica dateaza de prin 1827-1835, deoarece pe usorul de sus al intrarii scrie: <<1827, maiu 10, mester Dumitru>>.
In catagrafia din 1810, parohia era inscrisa cu doi preoti, dar fara cantareti, cu 68 de case si 300 de suflete (parte barbateasca 125 si femeiasca 175) „rumani si tigani”. In acelasi document, parohia este numita „Mahalaua Popii Dimii”. Aceasta inseamna ca, mult inainte de 1810, un preot Dima, vazand ca s-au adunat cateva case in jurul acestui locas singuratic din padure a mai adus si alte familii si transformand locasul in biserica de mir a devenit ctitorul unei noi mahalale.
Dupa mai bine de un secol si jumatate, o coincidenta a facut ca aceasta parohie sa fie pastorita de un alt preot cu acelasi nume, Dima. Era un ardelean sobru si muncitor, foarte scolit (se pare ca, pe langa licenta in teologie, mai avea si alte studii superioare). S-a implicat si in viata culturala laica fiind, printre altele, presedintele Caminului cultural orasenesc „Voievodul Mihai”.
S-a bucurat de o foarte mare autoritate in parohie pentru pastoratia sa ireprosabila si pentru frumusetea serviciilor divine si caldura rugaciunilor sale. La biserica lui veneau si multi credinciosi din alte parti ale orasului, mai ales la slujbele pe care la inaugurase martea dupa amiaza pentru Sfantul Anton (cand se dadeau multe acatiste).
Pastrand aceasta traditie, biserica pastorita in prezent de parintele Gheorghe Lazar, protoiereul Protoieriei Ploiesti, are chiar, ca al doilea hram, pe Sfantul Antonie cel Mare.
Paul D. Popescu
