Pe 20 octombrie, un tanar din Sinaia a plecat intr-o expeditie pentru cucerirea celor mai inalte varfuri din Muntii Scandinaviei: Galdhoppingen si Glittertind (foto). Eduard Wisernig are 24 de ani, este student la doua facultati, automatica si filozofie, iar calatoriile sunt principalul sau hobby. Voiajurile pe care le-a facut pana acum, in Europa si Orientul Mijlociu, insumeaza peste 50.000 de km. Calatorind in conditii de confort minim, tanarul cauta sa vada cat mai multi oameni si cat mai multe locuri, fiind interesat deopotriva de efectele pe care imprejurarile ostile – frigul, intunericul, singuratatea – le au asupra psihicului sau.
Inca de cand a ajuns in peninsula Scandinaviei, Eduard Wisernig a tinut permanent legatura cu cei de-acasa, scriindu-le in fiecare zi cateva randuri. De altfel, pe langa excursia in sine, tanarul a avut de dus la indeplinire si o misiune semi-diplomatica. A trebuit sa contacteze autoritatile din localitatea norvegiana Lillehammer (gazda a jocurilor Olimpice de Iarna din 1994) in vederea prezentarii unei propuneri de infratire cu orasul Sinaia. Din corespondenta sa reiese ca s-a achitat de aceasta sarcina inca de la sfarsitul lunii octombrie.
Zilele acestea, ascensiunea lui in Muntii Scandinaviei este in plina desfasurare. Saptamana trecuta, a inceput urcusul pe varful Galdhoppingen, urmand ca, pe 15 noiembrie, sa porneasca in traversarea ghetarului care leaga Galdhoppingen de Glittertind.
In ciuda conditiilor deosebit de vitrege in care are loc calatoria sa (ziua este foarte scurta, iar valorile termice oscileaza in jurul la -10 grade C) tanarul pare sa nu-si fi pierdut simtul umorului si disponibilitatea de a observa imprejurimile pana in cele mai mici detalii. Iata cateva pasaje extrase din cele mai recente scrisori pe care Eduard le-a trimis celor de-acasa, scrisori puse la dispozitie de Biroul de Presa al Primariei Sinaia – Consiliul Local sponsorizand aceasta ultima expeditie a tanarului cu 500 de euro. Toate mesajele lui Eduard se incheie cu expresia „Carpe diem!”.
„Ziua 17
Toata noaptea m-au calarit niste soricei de padure care nu stateau locului o secunda. Dupa o vreme, mi-am pus pe fata o bandana (n.n. – batic) si nu i-am mai bagat in seama. (…) Din nou, lighioanele astea mici polare! Seamana cu soriceii insa e evident ca sunt alta rasa.
Ziua 18
Azi noapte, spre dimineata, a inceput un vant de m-am speriat! Batea asa de tare incat trepida cabanuta in care ma aflu. Dar nu in joaca, trepida asa de tare ca zanganeau linguritele de pe masa. Initial, am crezut ca e cutremur, dar in Norvegia nu sunt cutremure. La un moment dat, s-a trezit si tot neamul de popandai polari de prin pereti si s-a apucat sa dea ture peste tot. Nu cred ca e bucatica pe care sa nu o fi investigat de cateva ori! Apoi au descoperit cortul pe masa. Atat le-a trebuit… Au inceput sa urce, sa coboare, sa miroasa, sa se sfatuiasca in limba lor…
Ziua 19
Datele oficiale pentru astazi sunt -6 grade C. Viteza vantului: 16m/s(s60km/h). Astea nu-s conditii propice vietii. Si popandaii au intepenit prin ascunzisurile lor, se aude numai vantul care face niste sunete ciudate. Maine (10.11.2007) se preconizeaza -7 grade C si 6m/s (20km/h). In functie de nori si de ceata, am sa incerc sa urc. Daca nu maine, luni (12.11.2007). Nu o sa bata vantul aproape deloc, insa o sa fie mai frig, -10 grade C, deci ar merge incercata ascensiunea. Ieri, erau 0 grade C, te mai puteai misca, insa acum mi-e si frica sa ies din sacul de dormit! Asa ca stau si eu, ca popandaii, nemiscat si infipt in barlogul meu. Inca 2-3 zile si intru in hibernare! Dar pana atunci ma duc sa scormonesc prin conserve, ca de cand tot scriu mi s-a facut foame. Carpe diem!”.
Daca expeditia va decurge conform planului, Eduard Wisernig se va intoarce acasa pe 25 noiembrie.
Ionut STANESCU
