Cercetatorii sufletului omenesc si-au pus adeseori intrebarea: care este sentimentul cel mai puternic si nedespartit de viata omului ?
Un cercetator mai aproape de zilele noastre sustine, si nu fara oricare temei, ca sentimentul cel mai puternic care insoteste toata activitatea omului este sentimentul grijii. In aceasta zi, Sfanta Evanghelie ne vorbeste despre pilda bogatului. Bogatia este pentru sufletul nostru, de cele mai multe ori, o foarte mare primejdie. Ea este ca un hatis care-l impiedica pe om sa mearga pe calea mantuirii. Bogatul sta mereu in primejdia de a uita de Dumnezeu, de a schimba cerul cu pamantul, de a pune in locul lui Dumnezeu averea lui. Bogatul este mereu in primejdia de a fi surd la vaietul mizeriei si al suferintei in care se afla semenii lui. Bogatul este mereu in primejdia de a corupe, de a seduce, de a trai in imoralitate si in desfrau. Bogatia intretine de atatea ori orgoliul, placerea, voluptatea si celelalte pacate. Este, oare, Iisus impotriva bogatiei si a bunastarii intre oameni? Este Sf.Evanghelie o evanghelie a pauperizarii ? Este oare Iisus Hristos “un paravan” intre bogati si saraci, pe unii mustrandu-i pentru bogatiile lor, iar pe altii fericindu-i pentru saracia lor ? In locul bogatiei trecatoare si primejdioase, Mantuitorul Hristos asaza o alta bogatie care nu se va lua de la om. In predica sa de pe munte a spus: „Nu va adunati voua comori pe pamant unde moliile si rugina le strica, ci adunati-va comoara in ceruri”. Crestinul adevarat insa nu-si pierde echilibrul sau, nu cade in deznadejde atunci cand averea sa se faramiteaza. Deci cea mai mare bogatie este sufletul omului a carui valoare este mai mare decat lumea intreaga. Invata-va, oare, omenirea sa pretuiasca mai mult sufletul decat aurul ? Deci sa ne imbogatim in Dumnezeu, in faptele milei crestine, in iubirea si in ajutorarea semenilor, sa ne imbogatim in credinta si in nadejde, in iubirea adevarului, in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
