Se stie ca, pana in anii interbelici, toate spitalele din Ploiesti au fost opera unor filantropi, a unor donatori, al caror nume l-au si purtat si-l poarta. Le reamintim: Gheorghe Boldescu, fratii Schuller, Dimitrie Sfetescu, Mendel Predinger, P. Movila.
Alaturi de acestia se inscrie si Gheorghe Constantinescu (al carui nume initial nu-l cunoastem). Era roman macedonean si venise foarte tanar in Romania, impreuna cu fratii sai, inainte de 1880. Intreprinzator istet, muncitor, chibzuit si econom el a inceput foarte repede sa faca avere si sa cumpere vii si mosii, ca si proprietati urbane. Ascensiunea a incoronat-o cu casatoria sa cu o prahoveanca, Ana, care i-a adus o zestre importanta ca si o aplecare spre filantropie. Cum Dumnezeu nu le-a daruit niciun copil s-au gandit sa intemeieze un spital.
Spre sfarsitul vietii a cumparat pe strada Buna Vestire, un loc viran, de vreo 3.000 mp, langa casa lui. A aranjat cu un arhitect pe care nu-l cunoastem (poate Toma N. Socolescu) si a tocmit un antreprenor. In ziua de 23 aprilie 1895, au inceput lucrarile, punandu-se piatra de temelie. Lucrarile s-au facut temeinic, realizandu-se o cladire frumoasa si durabila. Ctitorul s-a ocupat apoi de mobilarea cladirii: doua saloane cu cate sapte paturi de fier, cu tot cazarmamentul necesar, cu noptiere, masa de salon, scaune si trei rezerve a doua paturi fiecare, la fel, mobilate. Mai erau: un cabinet al medicului, bucataria, baie, spalatorie, ca si un mare hol. Dupa mai multe decenii se va construi inca un corp perpendicular pe acesta.
Pe langa marea ei utilitate, noi credem ca aceasta cladire este si frumoasa. Va rugam sa priviti fotografia facand abstractie de burlanele pluviale, gaura mare din fatada facuta pentru cine stie ce instalatie, cablurile si sarmele, compresorul pentru instalatia de aer conditionat. Cele doua niveluri, bine marcate, cel de jos gandit pe orizontala, cu perechile de caneluri care il traverseaza contrasteaza placut cu cel de sus cu fatada mult mai simpla impartita de liniile verticale ale baghetelor care flancheaza ferestrele. Ce frumos se vede, pe sub arcada intrarii, in curte, corpul mai nou.
Dupa 1900, cand spitalul a inceput sa functioneze, ctitorul a continuat sa-l intretina. A angajat personal: ca medic primar pe tanarul doctor Nicolae Racoveanu, un felcer, doua surori, un vizitiu-randas, un paznic, o bucatareasa si doua ingrijitoare.
Inaintea mortii sale, Gheorghe Constantinescu a redactat un testament olograf, autentificat ulterior de Tribunalul Prahova la 11 iulie 1911. Primaria Ploiesti urma sa ia in stapanire, indata dupa incetarea lui din viata mosia Movileanca, mosia Rahova, casele de pe strada Buna Vestire nr.23 si spitalul cu locurile respective, ca si o serie de pravalii. Acestea urmau sa fie inchiriate, prin licitatie, iar banii rezultati sa fie in intregime folositi pentru intretinerea spitalului.
Punea o singura conditie: ca nepotul sau Hristodor D. Constantinescu sa fie insarcinat cu administrarea spitalului, urmand a primi casa, masa si leafa…
Spitalul a functionat in aceasta oranduire pana in anii comunismului, cand a devenit maternitate.
Paul D.POPESCU
