Subiectul, stors pana la coaja uscata ca o lamaie, al anticipatelor, a fost abandonat. Inghitit la toate mesele zilei, el a sfarsit prin a plictisi. Electoratul, bagat in priza acestui cuvant, prin stecherul propagandei de partid si de stat, ramane inert. In consecinta, mintile din partide si de la Cotroceni au fost puse in lucrare pentru a gasi altceva. Asocierea, avand ceva lubric in ea, a europarlamentarelor cu taisul de ghilotina al referendumului pentru votul uninominal, a dat un produs genetic cu desavarsire nou. Nu-i nici strut, nici camila, nici struto-camila. Oricum, dimpreuna cu agitatia intrapartinica si zanganitul de sabii dintre partide, cu batalia de vorbe si contre dintre palatele Cotroceni si Victoria, se obtine un amalgam care defineste splendid aceasta toamna romaneasca. Conectati din mers la noile subiecte, truditorii cu plaivasul sau microfonul varat sub barbia invitatului nadusim de zor sa le intoarcem pe toate fetele spre deliciul confuz al publicului beneficiar.
Toamna noastra cu gutui si struguri, cu viespi aurii sfredelind dulceata poamelor cazute in livezi, miroase in Bucuresti a chimicale. Chimicalele degajate de fumigenele luptelor politice. Pentru multi dintre noi aceste batalii sunt sterile si nu au niciun Dumnezeu. A nu se intelege ca inversunatele frecusuri sunt apa de ploaie. Nu. Oamenii muncesc in televizoare pana noaptea tarziu, guralivii din partide sunt scosi la inaintare, sunt pusi in valoare iscusitii care stiu sa-si doboare cu un pumn bine plasat adversarul. Din toate aceste polemici nu lipsesc cuvintele cheie (iata o noua formula la moda!). Ele sunt Europarlamentare, Referendum, Vot Uninominal desertate dimpreuna in panerul grijii fata de popor.
De aici, fiindca iar ma gasesc de cateva zile la tara, nu se distinge bine cine are si cine n-are dreptate. Aproape ca nici nu conteaza. Subtilitatile politice de la Bucuresti se pierd langa cazanul cu tuica, privit cu o duiosie speciala fiindca taranii au inteles ca Uniunea Europeana nu-l vrea. I-a pus gand rau. Naduseala abundenta de la Bucuresti (din Parlament, din Palatul Victoria, de la Cotroceni) e perceputa vag. Unii o vad ca pe o sclifoseala.
Nepricepandu-i deci “adancimile patriotice” nu inteleg nici ciocnirile de vanitati inalte. Nu inteleg de ce atata transpiratie degeaba. Mai bine, mi-a zis unul care locuieste cat e saptamana de lunga in carciuma de vis-à-vis de casa mea, s-ar hodini o tara. Ce fac aia de la Bucuresti mai Gheorghe, l-am intrebat intr-o zi. Omul nu era nici beat, dar nici treaz. Cum e el mai mereu. Vezi, zice, pasarea aia de pe cer? Stii cum se cheama? Pasarea e un uliu mic. Bate din aripi des si da ritmic din coada reusind sa stea nemiscat in cer. Dar el asuda din greu. Stiu zic, dar nu pot sa-i scriu la gazeta numele. Se cheama, zice el, F…e vant. Ei bine, asta fac oamenii tai de la Bucuresti, politicienii tai.
N-am priceput un lucru. De ce sunt oamenii mei si nu sunt, deopotriva, prin calitatea sa de alegator, si ai lui?
P.S. Sefa editiilor de pranz a A.M. PRESS ma chestioneza telefonic daca sunt de acord cu publicarea “pe surse judiciare” a unei stiri cu anchetarea amantei lui Cioaca. Cine dracu mai e si Cioaca asta?, intreb eu sincer nedumerit. Trei muncitori din curtea mea imi raspund intr-un gals, din trei directii diferite. Cioaca e politistul care a omorat-o pe Elodia. Iata, in consecinta, un subiect de larg interes pentru poporul electoral. Nici o reactie la votul uninominal, tacere desavarsita la referendum, cascat plictisit la europarlamentare. Cioaca si Elodia, iata subiectul subiectelor. Si cat se agita, cat transpira varfurile politice de la Bucuresti pentru a multumi poporul!
